ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1164/2019

Ședința publică din data de 4 iunie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu-Jiu, secția Civilă la data de 26 ianuarie 2017 sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând instanței de judecată ca prin sentința pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 5 din condițiile speciale ale contractului de credit nr. x/2008, teza finală, în ceea ce privește modalitatea de determinare a nivelului dobânzii administrate, să se constate nulitatea absolută a acesteia și să fie obligată banca pârâtă să restituie reclamanților suma ce reprezintă diferența dintre dobânda de 9,9% și dobânda lunară percepută de bancă, să se constate caracterul abuziv al clauzei privind dreptul băncii de a modifica dobânda administrată fără consimțământul împrumutatului, în funcție de evoluția pieței, clauza fiind prevăzută la art. 2.10 lit. d) din condițiile generale ale contractului de credit.

Totodată, s-a mai solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei privind comisionul de administrare a creditului, prevăzută la pct. 9 lit. c) din condițiile speciale ale contractului de credit și, în consecință, cu obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumelor încasate în temeiul acestei clauze, împreună cu dobânda legală, calculată de la data plății fiecărei rate până la data restituirii efective. Reclamanții au cerut să se constate, de asemenea, caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de urmărire riscuri prevăzută la art. 9 lit. f) din contractul de credit și nulitatea absolută a acestei clauze și obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzei, împreună cu dobânda legală, calculată de la data plății fiecărei rate până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, Directiva 93/13/CEE, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 296/2004, art. 266, art. 1092 C. civ., art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 5904/2017 din 5 septembrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința restituirii sumelor încasate cu mai mult de 3 ani anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.

S-a admis în parte cererea formulată de reclamanții D. și B., în sensul constatării caracterului abuziv al clauzei inserate la pct. 9 lit. c) din condițiile speciale și la art. 3.9 din condițiile generale ale contractului de credit nr. x/2008 încheiat între părți, clauză ce prevede comisionul de administrare, a anulat aceste prevederi și a obligat pârâta să restituie reclamanților sumele încasate pe toată durata derulării contractului cu titlul de comision de administrare, cu dobânda legală aferentă de la data plății fiecărei sume până la momentul achitării efective și integrale a debitului.

Totodată, s-a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 9 lit. f) din condițiile speciale și la art. 3.8 din condițiile generale ale contractului de credit nr. x/2008 încheiat între părți, clauză care prevede comisionul de urmărire a riscurilor, au fost anulate aceste prevederi, fiind obligată pârâta să restituie reclamanților sumele încasate pe toată durata derulării contractului cu titlul de comision de urmărire riscuri, cu dobânda legală aferentă de la data plății fiecărei sume și până la momentul achitării efective și integrale a debitului.

A fost respinsă cererea în rest.

De asemenea, a fost respins ca nedovedit capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 222 din 26 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă s-a respins excepția tardivității apelului incident al reclamanților, invocată de pârâta C. S.A..

Prin aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul principal declarat de pârâta C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 5904/2017 din 5 septembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă.

A fost admis apelul incident declarat de reclamanții D. și B., în sensul schimbării sentinței civile nr. 5904/2017 din 5 septembrie 2017 a Judecătoriei Târgu Jiu, secția Civilă, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și constatării caracterul abuziv și al clauzelor prevăzute la art. 5 din condițiile speciale și art. 2.10.d din condițiile generale ale contractului de credit.

De asemenea, a fost obligată pârâta să restituie reclamanților sumele de bani percepute în plus față de rata lunară compusă din indicele de referință la care se adaugă marja fixă a băncii de la data încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă de la data fiecărei rețineri, la data restituirii.

Recurenta-pârâtă C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 222 din 26 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin care a solicitat casarea deciziei recurate, iar în urma rejudecării să se dispună admiterea apelului formulat de pârâtă și respingerea apelului incident declarat de reclamanți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 1 martie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 97 pct. 1 și art. 483 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerente, instanța supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă decizia nr. 222 din 26 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalul Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 222 din 26 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 222 din 26 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2019.