ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 192/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 192/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, la data de 25 septembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. SA și B. SA - Sucursala Târgu Jiu, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul abuziv, nulitatea absolută și înlăturarea din contractul de credit nr. x din 23.08.2005 a următoarelor clauze:
- clauza prevăzută la art. 3.1 din contractul de credit prin care dobânda curenta este revizuibilă, dispunând modificarea sintagmei "din dobânda curentă revizuibilă" în " dobânda curentă fixă"
- clauza prevăzută la art. 3.3 prin care se stabilește rata dobânzii curente de 10,9%, să se elimine precizarea că: "banca poate modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare" și să fie înlocuită cu: "rata dobânzii inițiale formată din marja băncii de la semnare de 8,8% care va rămâne fixă pe toata durata derulării contractului la care se adaugă Euribor" dispunând să-i fie restituite cu dobânda legală toate sumele reținute peste dobânda formată din marja băncii de 8,8% plus Euribor;
- clauza prevăzută la art. 3.4 prin care reclamantul este obligat la plata unei dobânzi majorate cu un procent de 7,5%, să fie înlăturată din contract și să se dispună să-i fie restituite toate sumele cu dobânda legală reprezentând procentul de 7,5%;
- clauzele de la art. 3.5 prin care reclamantul mandatează banca să încaseze automat un comision de administrare în procent de 3% din valoarea creditului, obligând pârâta să-i restituie suma reținută actualizată cu dobânda legală la data plății;
- clauza prevăzută la art. 3.7 din contractul de credit referitoare la perceperea de către bancă a unui comision de risc valutar de 2%, să se dispună restituirea sumelor reținute, cu dobânda legală;
- clauza 3.8 din contract care stabilește DAE la momentul contractului de 16,6%, dispunându-se să-i fie restituite, cu dobânda legală, toate sumele reținute de la semnare, peste procentul format din marja băncii de 8,8% la care se adaugă Euribor;
- clauza prevăzută la art. 4.1 din contract privind rambursarea creditului în moneda acordată, clauză ce se referă la riscul de curs valutar, în sensul de a se dispune eliminarea ei din contract, înghețarea cursului de schimb valutar de la semnare, acesta fiind de 3,46 RON/euro și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit, la valoarea euro/leu de la data încheierii, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a euro, de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestora, cu obligarea pârâtelor la restituirea sumelor plătite în plus, împreună cu dobânda legală;
- clauza prevăzută la art. 4.3 din contract prin care pârâta stipulează că reclamantul o autorizează să-i debiteze, fără acordul său, contul curent și să efectueze schimbul valutar;
- clauza prevăzută la art. 4.4 din contract prin care banca, la libera sa apreciere, are dreptul de a debita orice cont sau depozit pe care îl deține reclamantul, să efectueze schimbul valutar, reclamantul să fie obligat să suporte diferențele de curs valutar, să-i restituie toate sumele reținute în temeiul acestei clauze, cu dobânda legală.
De asemenea, s-a solicitat și restituirea sumei de 250,37 euro reținută de către bancă cu titlu de dobândă legală la data semnării contractului, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, O.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor modificată și completată prin O.U.G. nr. 174/2008, O.G. nr. 99/2006, Legea nr. 363/2007, O.G. nr. 13 din 2011, art. 3 și art. 4 din Directiva nr. 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986, Norma BNR nr. 17 din 2003, art. 75 - 77 din Lege nr. 296/2004 privind Codul consumatorului, 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, art. 948, art. 966 - 970, art. 1092, art. 1578 C. civ., coroborate cu practica CJUE.
Prin Sentința civilă nr. 331 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. SA și B. SA - Sucursala Târgu Jiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. care a fost respins ca nefondat prin Deciziei nr. 454/2018 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către reclamantul A., solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 26 noiembrie 2018.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste considerente, instanța supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă Decizia nr. 454/2018 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.
Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 454/2018 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:
Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 454/2018 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2019.