ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 749/2019

Ședința publică din data de 03 aprilie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28.09.2017 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, secția Civilă și precizată ulterior, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A., B. S.A. - Agenția Târgu Jiu și C.., prin mandatar S.C. D. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 3 pct. 3.2, 3.3, 3.4, art. 4, art. 5 coroborat cu pct. 8.5, art. 6 coroborat cu dispozițiile cap. III pct. 8.6 și art. 8 pct. 8.1 din contractul de credit nr. x, încheiat de părți la 19.09.2008, să oblige pârâta să stabilească rata dobânzii în funcție doar de Libor și de marja calculată prin scăderea din dobânda efectivă a indicelui Libor la data tragerii creditului, urmând a restitui diferența de dobândă achitată în plus începând cu data încheierii contractului până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în cauză, precum și sumele încasate cu titlu de comision de acordare, în procent de 5% din valoarea creditului, actualizate la data plății; de asemenea, a solicitat să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar pentru achitarea creditului la cursul valabil la data încheierii contractului de credit, conform cotației B.N.R. de la data tragerii creditului, obligarea pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare, recalculând dobânda după formula marja fixă + valoarea indicelui RIBOR la 3 luni, începând cu data încheierii contractului până la finalizarea acestuia și la restituirea sumelor încasate necuvenit, în urma refacerii calculului, precum și ca urmare a fluctuației cursului valutar, actualizate la data plății cu rata inflației și dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată

Prin sentința civilă nr. 1052/21.02.2018, Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă a respins excepțiile lipsei calității de reprezentant, lipsei capacității procesual pasive a pârâtei B. S.A. - Sucursala Târgu Jiu, inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 555/28.11.2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis apelul și a schimbat sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea și a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 4 și pct. 8.1, teza referitoare la riscul valutar, a dispus stabilizarea cursului de schimb franc elvețian-leu la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului, a dispus restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare și a sumelor încasate în plus, rezultate din diferența dintre cursul valutar de la momentul achitării fiecărei rate și cel din momentul încheierii contractului, actualizate cu rata inflației și dobânda legală, a menținut soluția de respingere în rest a cererii și a obligat intimata la plata către apelant a sumei de 2.700 RON, cu titlu de cheltuieli judecată.

Împotriva deciziei din apel, B. a declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Gorj și înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data inițierii procesului (incidente în speță din perspectiva art. 24 și 27 C. proc. civ.), "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, în art. XVIII alin. (2), care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la 28.11.2018, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

De aceea, în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Gorj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 555/28.11.2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 aprilie 2019.