ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 191/2019

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. SA și B. SA - Sucursala Târgu Jiu, solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună: constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise la art. 3.2, art. 4, art. 5, art. 8.5, art. 8.6, art. 12.2 și art. 13.5 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/10 septembrie 2007, ca fiind abuzive.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare încasat și nedatorat, prevăzute la art. 4 din contract, actualizată; obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de rambursare încasat și nedatorat, prevăzut la art. 5 din contract, actualizată; obligarea pârâtei să stabilească rata dobânzii în funcție doar de libor și marja băncii de la data contractării împrumutului și restituirea către reclamant a diferenței de dobândă, achitată începând cu data încheierii contractului și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, sumă ce urmează a fi actualizată; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului datorat de la data momentului încasării și până la momentul plății; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, art. 5, art. 965, art. 966 C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 7722 din 26 octombrie 2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței sale teritoriale și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea judecătoriei Motru.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, secția civilă, sub nr. x/2017.

Prin Sentința nr. 513 din 12 martie 2018, Judecătoriei Motru, secția civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA și a constatat nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 3.2, art. 4, art. 5, art. 8.5, art. 8.6, art. 12.2 și art. 13.5 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 10 septembrie 2007.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 RON reprezentând comision de acordare. S-a respins în rest cererea. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. SA, care a fost admis prin Decizia nr. 392/2018 din 4 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în sensul modificării sentinței apelate, cu consecința admiterii în parte a acțiunii, respectiv s-a respins cererea reclamantului privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute de art. 3.2 privind dobânda variabilă, art. 5 și art. 8.5 vizând comisionul de rambursare anticipată, art. 12.2.

Totodată, s-a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei prevăzută la art. 8.6 teza a II-a referitoare la, banca are dreptul să revizuiască nivelul penalităților în funcție de politica sa de creditare".

A fost menținută soluția primei instanțe privind celelalte cereri. A fost obligat intimatul la plata către apelant a sumei de 10 RON cu titlu de cheltuieli judecată, reprezentând taxă timbru achitată în apel aferentă cererilor admise.

Împotriva Deciziei nr. 392/2018 din 4 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a declarat recurs pârâta B., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea în totalitate a hotărârii recurate, iar în urma rejudecării pe fond a cauzei, să se respingă cererea de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 26 noiembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerente, instanța supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă Decizia nr. 392/2018 din 4 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 392/2018 din 4 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 392/2018 din 4 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2019.

GGC - CL