ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2355/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2355/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Casa Națională de Pensii Publice, Casa Teritorială de Pensii Iași, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 979.778 RON sau 296.161,16 dolari SUA reprezentând drepturi sociale de pensie pentru limită de vârstă însușite pe nedrept pe parcursul a 13 ani și 10 luni pe perioada 23 martie 1996 - 4 ianuarie 2010, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.072,528 RON sau 904 dolari SUA. A solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale de la data de 4 ianuarie 2010 până la achitarea integrală a celor două debite.
În procedura de regularizare, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași de soluționare a cauzei, iar prin Sentința civilă nr. 274 din 13 februarie 2017, Tribunalul Iași, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri de declinare a fost respins ca inadmisibil, prin Decizia civilă nr. 369 din 13 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Prin Sentința civilă nr. 9375 din 14 decembrie 2017, Tribunalul București, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă excepția autorității de lucru judecat și respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Casa Națională de Pensii Publice și Casa Teritorială de Pensii Iași.
Împotriva acestei din urmă sentințe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia civilă nr. 4224 din 17 octombrie 2018 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Iași.
Pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă cauza a fost înregistrată sub nr. x/2019, iar prin Sentința civilă nr. 1314 din 19 septembrie 2019, instanța a constatat ivit, prin efectul Deciziei civile nr. 4224 din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, conflictul negativ de competență privind soluționarea acțiunii. A suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În pronunțarea acestei soluții instanța a apreciat că, în raport cu art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel București nu este instanță superioară de control judiciar față de Tribunalul Iași, astfel că soluția de trimitere spre rejudecare Tribunalului Iași, în baza art. 480 alin. (4) C. proc. civ., nu poate avea valoarea unui regulator de competență care să justifice reînvestirea Tribunalului Iași.
Înalta Curte, examinând cerințele impuse de art. 133 C. proc. civ., constată inexistența conflictului negativ de competență, pentru motivele ce se vor arăta:
Potrivit art. 133 C. proc. civ., există conflict de competență în următoarele situații: a) când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece același proces; b) când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță investită își declină, la rândul său, competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
Astfel cum rezultă din parcursul procesual al cauzei, nu se pot identifica premisele incidenței unui conflict negativ de competență, analizat în virtutea dispozițiilor art. 133 C. proc. civ., în contextul în care, urmare a Sentinței civile nr. 274 din 13 februarie 2017 a Tribunalului Iași, secția I civilă, nu există o hotărâre prin care și Tribunalul București, la rândul său, să își decline competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Tribunalul Iași și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, care a soluționat cauza în primă instanță.
Prin Decizia civilă nr. 4224/2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale nu a avut loc o declinare a competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
În cadrul controlului judiciar, instanța de apel a admis apelul reclamantei împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București, care a fost anulată și s-a trimis cauza, în virtutea dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., spre rejudecare la Tribunalul Iași, desemnat ca instanță competentă.
În consecință, în mod greșit Tribunalul Iași a constatat ivirea, prin efectul Deciziei civile nr. 4227/2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a unui conflict negativ de competență, cu consecința întreruperii cursului judecății, în loc să se procedeze la judecarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile instanței de apel, dezlegarea dată problemelor de drept fiind obligatorie pentru această instanță.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constată inexistența conflictului negativ de competență, în speță nefiind întrunite cerințele art. 133 C. proc. civ. pentru pronunțarea regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată inexistența conflictului negativ de competență.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2019.