ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 345/2020

Ședința publică din data de 11 februarie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Iași, secția I civilă la 7 noiembrie 2018 sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată la 26 noiembrie 2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași, calculul pensiei pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2010, verificarea plății contribuțiilor aferente perioadei aprilie 2001 - decembrie 2010, precum și restituirea sumei de 161 RON pentru luna aprilie 2015.

Prin sentința civilă nr. 434/2019 din 21 martie 2019, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității acțiunii, cu referire la capătul de cerere privind calculul pensiei pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2010, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă, cu privire la restituirea sumei de 161 RON.

Totodată, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată de reclamanta A., în ceea ce privește capătul de cerere referitor la calculul pensiei pentru perioada aprilie 2001- decembrie 2010 și a fost respinsă pe excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de restituire a sumei de 161 RON.

S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind verificarea plății contribuțiilor aferente perioadei aprilie 2001 - decembrie 2010.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A..

Aceasta a formulat și cerere privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 998-999 din vechiul C. civ., art. 1349 din noul C. civ., raportat la art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție, apreciind că sunt îndeplinite condițiile impuse de Curtea Constituțională în vederea admiterii excepției.

În motivarea excepției, apelanta A. a arătat că se judecă într-un litigiu de muncă încercând să pună în executare hotărârile definitive ale instanțelor privind încadrarea efectivă și plata obligațiilor privind contribuțiile de asigurări sociale, reluând susținerile din cererea de apel privind grava eroare în care s-a aflat prima instanță, care a pronunțat o hotărâre nelegală.

De asemenea, apelanta a formulat cerere de completare a sesizării Curții Constituționale cu referire la art. 153 lit. a), c) și g) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție.

Totodată, apelanta A. a formulat cerere pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării unei chestiuni de drept referitoare la art. 153 lit. a), c) și g) din Legea nr. 263/2010, respectiv "Dacă desființarea a doi ani din grupa a doua de muncă care nu se remunerează, ci se adaugă 3 (trei) luni la un an de activitate, poate să afecteze recalcularea pensiei prin diminuarea numărului de puncte și respectiv a punctajului mediu anual."

Prin decizia nr. 529/2019 din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 998 - 999 din vechiul C. civ., art. 1349 din noul C. civ., art. 107 alin. (1) și art. 153 lit. a), c) și g) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție.

Totodată, s-a respins cererea formulată privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la art. 153 lit. a), c) și g) din Legea nr. 263/2010.

S-a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 434 din 21 martie 2019 a Tribunalului Iași, secția I civilă.

În motivarea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, una dintre condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate este reprezentată de legătura dintre dispozițiile pretins neconstituționale și soluționarea cauzei.

Or, dispozițiile art. 998-999 din vechiul C. civ. și art. 1349 din noul C. civ. reglementează răspunderea delictuală, dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, prevăd că "în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire". Dispozițiile art. 153 lit. a), c) și g) din Legea nr. 263/2010 reglementează jurisdicția asigurărilor sociale ce se realizează prin tribunale, concluzionându-se că acestea nu au nicio legătură cu soluționarea prezentei cauze, având ca obiect calculul pensiei pentru perioada aprilie 2001- decembrie 2010, restituirea sumei de 161 RON și verificarea plății contribuțiilor obligatorii la bugetul de stat.

Cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din deciziei nr. 529/2019 din 2 octombrie 2019, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării, să se dispună admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată.

Recurenta a susținut că excepția de neconstituționaliate a fost invocată cu respectarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv excepția a fost invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul instanței, aceasta are ca obiect neconstituționalitatea art. 107 alin. (1) și art. 153 lit. a), c), g) din Legea nr. 263/2010 și art. 1349 din noul C. civ. sau art. 998-999 din vechiul C. civ. prin raportare la principiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și 21 alin. (1) și (3) din Constituție, cu incidență în cauza de față. Totodată, s-a susținut că norma vizată de excepție are legătură cu soluționarea cauzei și nu a mai fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În motivarea acestei excepții de neconstituționalitate, recurenta a susținut că există interes procesual în rezolvarea excepției greșit soluționată prin hotărârea atacată.

Intimata Casa Județeană de Pensii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, având în vedere că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă nu sunt aplicabile în litigiul pendinte.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 13 din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul pendinte vizează decizia nr. 529/2019 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 998 - 999 din vechiul C. civ., art. 1349 din noul C. civ., art. 107 alin. (1) și art. 153 lit. a), c) și g) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție. Excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obișnuite, și, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispozițiile art. 29 (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condițiile de sesizare a Curții Constituționale.

Verificarea condițiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competența instanței în fața căreia a fost ridicată această excepție, așa încât Curtea de Apel Iași, respectând aceste dispoziții, a verificat cu prioritate admisibilitatea sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor, legi sau ordonanțe, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi legale că dispozițiile normative puse în discuție trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, înțelegând prin aceasta fondul litigiului și orice alte dispoziții care au legătură cu fondul acestuia.

În cazul de față, art. 998 - 999 din vechiul C. civ. și art. 1349 din noul C. civ. reglementează răspunderea civilă delictuală, art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire". Art. 153 lit. a), c) și g) din Legea nr. 263/2010 reglementează jurisdicția asigurărilor sociale ce se realizează prin tribunale.

Litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are ca obiect calculul pensiei reclamantei pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2010, restituirea sumei de 161 RON și verificarea plății contribuțiilor obligatorii la bugetul de stat.

Înalta Curte constată că, motivul de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzută la alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 referitoare la legătura dintre normele legale atacate pentru neconstituționalitate și soluționarea cauzei pune în discuție relevanța și pertinența dispozițiilor legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate în raport cu procesul în care a fost ridicată. Aceasta deoarece, o eventuală decizie a Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din proces, o atare cerință fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

Or, în speță, în mod corect curtea de apel a constatat că această cerință nu este îndeplinită, deoarece prevederile legale a căror neconstituționalitate se invocă vizează răspunderea civilă delictuală, modificările ce se impun a fi efectuate de către Casa Teritorială de Pensii atunci când constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, aceastea neavând legătură cu obiectul apelului care vizează calculul pensiei reclamantei pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2010, restituirea sumei de 161 RON și verificarea plății contribuțiilor obligatorii la bugetul de stat.

Prin urmare, în mod corect instanța de apel a reținut că nu este întrunită condiția referitoare la caracterul relevant în soluționarea cauzei a prevederilor pretins a fi neconstituționale.

Raportat la aceste considerente, în mod legal prin decizia recurată s-a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 998 - 999 din vechiul C. civ., art. 1349 din noul C. civ., art. 107 alin. (1) și art. 153 lit. a), c) și g) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție nu îndeplinește condiția prevăzută de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curtea constată că recursul este nefondat, astfel încât îl va respinge ca atare, conform art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 529/2019 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2020.