ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2160/2019

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 6 aprilie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și SC C. SRL, și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții în solidar la plata daunelor morale reprezentând echivalentul în RON al sumei de 500.000 euro, să oblige pârâții ca, pe cheltuială proprie, să publice scuze, precum și hotărârea ce se va pronunța în cauză, în ziarul "România Liberă" și să le difuzeze pe posturile publice de televiziune "D." și "E.", cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 352 din 15 martie 2017, Tribunalului București, secția a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată

Reclamantul A. declarat apel împotriva acestei sentințe.

Prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea de disjungere formulată de apelant ca neîntemeiată.

În temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, instanța a constatat că soluționarea apelului a fost suspendată de drept.

Pârâtul B. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin motivele de recurs formulate, pârâtul a criticat măsura suspendării cauzei, arătând că instanța a ignorat alineatele următoare ale art. 75 din Legea nr. 85/2014, care prevăd excepțiile de la regula suspendării de drept a acțiunilor judiciare îndreptate împotriva debitorului aflat în insolvență.

Cererea de recurs nu are indicat un temei de drept, însă aceste critici pot fi circumstanțiate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pârâtul arată că și soluția instanței, de respingere a cererii de disjungere, este nelegală. În sprijinul acestei susțineri, formulează argumente care privesc situația sa particulară, de jurnalist liber profesionist, însă aceste afirmații nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de recurs reglementate de art. 488 C. proc. civ. și, prin urmare, nu învestesc în mod legal instanța de recurs cu analizarea lor.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru și a fost comunicat părților.

Prin încheierea din data de 30 mai 2019, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul B. și a fixat termen de judecată, în ședință publică, pentru soluționarea recursul, la data de 21 noiembrie 2019.

Intimatul A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii recurate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând decizia recurată, în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Curtea de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2014.

Într-adevăr, alin. (1) al art. 75 din Legea nr. 85/2014 impune suspendarea de drept, de la data deschiderii procedurii insolvenței, pentru "toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită" începute în vederea realizării creanțelor asupra averii debitorului, permițând "valorificarea drepturilor acestora (…) numai în cadrul procedurii insolvenței".

Însă, de la regula suspendării de drept a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare și a măsurilor de executare silită, cuprinsă în alin. (1), există o serie de excepții cuprinse în alineate următoare ale art. 75.

Una dintre aceste excepții este cea reglementată de art. 75 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2014, în acord cu care "acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți" nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1).

Această excepție este aplicabilă în cauză, cât timp SC C. SRL aflată în procedura insolvenței, este codebitor în cauză, alături de pârâtul B.

Împrejurarea că litigiul se află în faza de judecată a apelului nu face inaplicabilă norma analizată, așa cum a apreciat curtea de apel.

Întrucât legiuitorul nu distinge în ceea ce privește faza de judecată în care se află acțiunea îndreptată împotriva unui codebitor aflat în insolvență, este nelegală interpretarea dată de instanța de apel în sensul că dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2014 ar viza numai "acțiunea judiciară propriu-zisă, nu și calea de atac îndreptată împotriva modalității de soluționare a acestei acțiuni".

Dacă ar fi dorit exceptarea, pe temeiul art. 75 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2014, de la măsura suspendării pe care a reglementat-o în alin. (1), numai a judecării cererilor aflate în fața primei instanțe, legiuitorul ar fi prevăzut în mod expres acest lucru. Or, în lipsa, oricărei distincții în legătură cu faza procesuală în care se află judecarea unei cererii îndreptată împotriva unui codebitor aflat în procedura insolvenței, trebuie admis că "acțiunile judiciare" la care se referă art. 75 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2014 ca excepție de la măsura suspendării, vizează toate fazele procesuale în care astfel de cereri se află, deci inclusiv cea a apelului.

Prin urmare, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul B. și, în baza art. 498 alin. (2) C. proc. civ., va casa încheierea recurată și va trimite cauza pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii de ședință din 11 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2016.

Casează încheierea recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2019.

GGC - LM