Decizia nr. 2500/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1870/2018 a Judecătoriei Sectorului 2

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 octombrie 2017 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună obligarea pârâtei la dezmințirea știrilor defăimătoare lansate în spațiul public la adresa sa și, totodată, obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 RON, cu titlu de daune morale aduse onoarei, imaginii, reputației și demnității. Prin sentința civilă nr. 1870 din 22 februarie 2018, Judecătoria Sectorului 2 București a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Sentința pronunțată de tribunal Prin sentința civilă nr. 1800/18.09.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea, ca nefondată.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia civilă nr. 1291 A din 15 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1800/18.09.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.000 RON cu titlu de daune morale și a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată și că intimata-pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, atât reclamanta A., precum și pârâta S.C. B. S.A. au declarat recurs. Criticile formulate de reclamanta A. vizează aspecte legate de faptul că libertatea presei presupune emiterea unor informații adevărate, susținând că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au făcut "o gravă greșeală" în raport de starea de fapt și de drept reținută în cauză. În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta A. a arătat că în cadrul emisiunii "Sinteza zilei" de la postul de televiziune B. a apărut poza sa, printre alte informații legate de spionaj, afirmându-se că este spion internațional, informație complet neadevărată care i-a afectat viața și cariera, că deși a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu moderatorul emisiunii, acesta nu i-a răspuns. Criticile de nelegalitate formulate de pârâta S.C. B. S.A. vizează în esență următoarele aspecte, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că decizia recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 75 alin. (2) C. civ., având în vedere faptul că instanța nu a stabilit reaua-credința a jurnaliștilor, deși condiția relei-credințe este relevată chiar de textele normative invocate de instanța de apel în considerentele deciziei recurate. Apreciază că de esența reținerii naturii delictuale a faptei jurnalistului este stabilirea intenției acestuia de a publica o informație neadevărată. Or,ceea ce instanța de apel a stabilit ca fiind elementul care înlătură buna-credință a fost un standard profesional scăzut, lipsa de abilitate profesională a jurnalistului, iar nu o intenție a acestuia de a publica o fotografie greșită, culpa profesională nu dovedește reaua-credință. Recurenta-pârâta arată că art. 75 alin. (2) C. civ. reglementează o excepție de la regula atragerii răspunderii civile delictuale pentru culpa levissima. Or, susține pârâta introducerea în raționamentul aplicării acestei norme a unui criteriu subiectiv precum cel "rezonabil", atunci când este vizată activitatea de strângere a informației de către jurnalist, reprezintă o interpretare și aplicare foarte largă și permisivă a legii, instanța de apel echivalând demersul de verificare rezonabilă a identității unei persoane dintr-o fotografie cu lipsa bunei-credințe, în condițiile în care nici legea și nici instanța nu stabilesc care este conținutul juridic al noțiunii de "verificare rezonabilă". În finalul cererii de recurs, recurenta-pârâtă precizează că, în aprecierea sa, o corectă aplicare a art. 75 alin. (2) C. civ. ar fi însemnat ca, în măsura în care nu există vreun indiciu al intenției de încălcare a drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamantei, cât timp publicarea fotografiei s-a produs din pură eroare umană, instanța trebuia să constate buna-credință a jurnalistului și respectiv inexistența delictului civil. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 25 iunie 2020 au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 1291 A din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, fiind stabilit termen de judecată la 19 noiembrie 2020.

Apărările formulate în cauză Recurenta reclamantă a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea recursului său și respingerea recursului declarat de pârâtă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 75 alin. (2) C. civ., Înalta Curtea reține următoarele: Obiectul dedus judecății vizează răspunderea civilă delictuală reglementată de dispozițiile art. 1349 si 1357 C. proc. civ., raportat la art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A., la dezmințirea știrilor defăimătoare lansate în spațiul public la adresa sa, și la plata sumei de 250.000 RON, cu titlu de daune morale aduse onoarei, imaginii, reputației și demnității întrucât în cadrul emisiunii "Sinteza zilei" de la postul de televiziune B. a apărut poza sa, printre alte informații legate de spionaj, afirmându-se că este spion internațional, informație neadevărată care i-a afectat viața și cariera. Instanța de apel a reținut că în cadrul emisiunii "Sinteza zilei" din 04.09.2017, în intervalul orar 22:20 - 22:28, recurenta pârâtă a difuzat un reportaj despre omul de afaceri C., fiind prezentate în cadrul reportajului atât informații privind istoricul și valoarea afacerilor acestuia, cât și detalii ale legăturilor sale personale, de familie și de afaceri cu persoane care au deținut funcții de conducere în regimul comunist anterior anului 1989. Unul dintre personajele menționate în cadrul reportajului a fost omul de afaceri D., rudă prin alianță cu C., despre care s-a relatat ca s-a căsătorit în perioada comunistă cu E., aceasta din urmă luând numele soțului a devenit A.. F. este fiica cea mică a viceprim-ministrului G.. În cadrul reportajului au fost prezentate și informații despre carierele urmate în cadrul Direcției de Contraspionaj a fostei Securități a fiicelor lui G. - soțiile celor doi oameni de afaceri menționați, precum și imagini publice, preluate de pe internet, cu cele patru persoane. Informațiile difuzate care o priveau pe numita A., fiica fostului prim-vicepreședinte G., arătau faptul că aceasta a deținut în perioada comunistă funcția de căpitan de contraspionaj și că a predat în cadrul Școlii de Ofițeri de Securitate Băneasa. Una dintre pozele prezentate cu referire la această persoană o înfățișa pe reclamantă, în timp ce în celelalte poze apărea o altă persoană care seamănă cu reclamanta. Cum acțiunea în răspundere civilă delictuală a fost motivată de faptul că jurnalistul nu a verificat în mod rezonabil informația privind fotografia dată publicității, instanța de apel, a reținut că ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 75 alin. (2) C. civ. care prevede că: "exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune" (Secțiunea a 3-a din Capitolul II din Titlul II, Cartea I - "Respectul vieții private și al demnității umane") nu vizează situația în care jurnalistul nu a verificat informația în mod rezonabil înainte de a fi dată publicității. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., a fost invocat de pârâtă din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 75 alin. (2) C. civ., susținându-se că aceste dispoziții reglementează o excepție de la regula atragerii răspunderii civile delictuale pentru culpa levissima și, că instanța de apel în mod greșit a echivalat demersul de verificare rezonabilă a identității unei persoane dintr-o fotografie cu lipsa bunei-credințe, în condițiile în care nici legea și nici instanța nu stabilesc care este conținutul juridic al noțiunii de "verificare rezonabilă". În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", indicat de recurenta pârâtă ca temei de drept al recursului, Înalta Curte constată că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză. Este real că art. 75 alin. (2) C. civ., prevede că "exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune", numai că, raportând starea de fapt necontestată, implicit la susținerile pârâtei în sensul că, "publicarea fotografiei s-a produs din pură eroare umană", precum și la obligația deontologică a jurnalistului " de a verifica informația în mod rezonabil" înainte de a o publica, Înalta Curte reține că dispozițiile prevăzute de art. 75 alin. (2) C. civ. nu sunt incidente în cauză. Pentru incidența excepției prevăzute de dispozițiile legale enunțate "exercitarea drepturilor și libertăților constituționale " trebuie făcută cu " bună-credință", ceea ce nu se verifică în cauză în condițiile în care jurnalistul avea obligația de a da " publicității numai informațiile de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil le-a verificat din surse credibile" (art. 2 Codul deontologic al jurnalistului inclus în Contractul nr. x/2006 colectiv de muncă unic la nivel de ramură mass-media pentru perioada 2006-2007, cu atât mai mult cu cât jurnalistul are și obligația de "a face demersuri rezonabile pentru a verifica informațiile înainte de a le publica" (art. 6. Verificarea informațiilor. Codul Deontologic Unic adoptat în reuniunea COM din 23-24 octombrie 2009). Din perspectiva celor expuse, în condițiile în care jurnalistul care a realizat emisiunea deși avea obligația de a verifica corectitudinea informațiilor legate de fotografia reclamantei, chiar dacă fotografia acesteia mai fusese asociată într-un articol publicat anterior cu persoana care poartă același nume (deși nu fusese indicat drept sursă articolul anterior pentru a supune informația unei judecăți critice din partea telespectatorilor sub acest aspect), nu a verificat informația în mod rezonabil înainte de a o publica, Înalta Curte reține că într-adevăr demersul pârâtei nu este acoperit de excepția prevăzută de art. 75 alin. (2) C. civ., întrucât nu se circumscrie noțiunii de bună-credință, motiv pentru care nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 1291 A din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 496 C. proc. civ. Nefondate sunt și susținerile reclamantei legate de greșita apreciere a stării de fapt și de drept, în condițiile în care nefiind contestată starea de fapt, instanța de apel a analizat incidența răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1.357 coroborat cu art. 1.349 C. civ., și în raport de dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,precum și de jurisprudența CEDO în materie. Din perspectiva celor expuse, nefiind incidente condițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat și recursul declarat de reclamantă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,