ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2075/2019

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 2 mai 2019, la Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, revizuenții A. și B. au declarat recurs împotriva împotriva Deciziei civile nr. 118/2019 din data de 11 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 mai 2019, sub nr. x/2019, și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenții-revizuenți au solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, așa cum a fost formulată, în sensul anulării hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2013 și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii formulate în sensul stabilirii, în mod corect, a liniei de hotar ce delimitează proprietatea revizuenților de cea a intimaților, respectiv pe aliniamentul C-N din raportul de expertiză întocmit în cauză și, implicit, admiterea acțiunii în revendicare, în sensul obligării intimaților să le lasă în deplină proprietate suprafața de 25 mp teren situat între punctele C-N, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Recurenții au învederat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea, respectiv cu aplicarea greșită a normelor de drept material și procedural, fiind încălcate dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.. Au arătat că granița corectă este cea de pe aliniamentul C-N‚ fapt confirmat și de alte expertize tehnice topometrice anterioare întocmite în dosarul civil nr. x/2009 al Judecătoriei Roman, fiind pronunțată o hotărâre definitivă în acest sens. Astfel, au considerat că hotărârea pronunțată în dosarul anterior menționat are putere de lucru judecat cu privire la stabilirea liniei de hotar, iar prin pronunțarea hotărârilor judecătorești atacate cu prezenta revizuire s-a încălcat această autoritate, fiind astfel în prezența unor hotărâri potrivnice.

În continuare, recurenții au expus pe larg situația de fapt, arătând că în prezentul dosar a fost efectuată o altă expertiză tehnică, prin care s-a identificat terenul, raportat, pe de o parte, la schița anexă a contractului de vânzare-cumpărare, care stabilește linia de hotar, în mod corect, pe aliniamentul C-N, iar pe de altă parte, la documentația cadastrală întocmită de către intimați, potrivit căreia a fost stabilită o altă linie între proprietăți.

Au mai arătat recurenții că, în mod greșit, instanța de fond a avut în vedere această a doua ipoteză, ignorând valabilitatea schiței anexă a contractului de vânzare-cumpărare și a stabilit linia de hotar pe aliniamentul D-15-N-L. De remarcat în acest sens sunt concluziile din completarea la raportul de expertiză întocmit de C., care a concluzionat că în situația alegerii variantei raportate la documentația cadastrală a intimaților se impune anularea schiței de plan care a stat la baza contractului de vânzare cumpărare; însă acest aspect a fost tranșat, în mod definitiv, prin dosarul nr. x/2009.

Recurenții au considerat că hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. x/2009 are autoritate de lucru judecat, stabilind, în mod cert, linia de hotar dintre cele două proprietăți, analizând totodată și prioritatea celor două acte care atestă deținerea terenului. Au mai arătat că sunt proprietarii de drept și de fapt, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, pe când intimații sunt doar posesorii de fapt în baza unui contract de concesiune.

În mod eronat, instanța de apel a reținut ca intimații și-au construit imobilul, în deplină legalitate, cu respectarea autorizației de construire, prevalându-se de o declarație notarială semnată de comun acord, când, de fapt, ei au construit casa fără autorizație de construire, iar în anul 1999 au obținut o hotărâre judecătorească care a suplinit aceste neregularități.

Concluzionând, recurenții au învederat că hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. x/2009 tranșează în mod definitiv aceeași situație juridică a suprafețelor de teren ce aparțin pârâților, dar mai ales, forma, amplasamentul și linia de hotar dintre acestea. Ulterior, fără a se ține cont de această hotărâre, în dosarul nr. x/2013, s-a pronunțat o hotărâre care soluționează aceeași situație într-un mod total diferit, încălcând sau ignorând întru-totul efectele hotărârii pronunțate anterior.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților Comuna Horia, D. și E. la data de 6 iunie 2019, conform dovezilor de înmânare aflate dosar, însă aceștia nu au depus întâmpinare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, hotărârea atacată este susceptibilă de recurs, recursul îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., este declarat în termen legal, iar recurenții au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru. De asemenea, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului și să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenții-revizuenți în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin Decizia civilă nr. 118/2019 din 11 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 7 din 14 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații E., D. și Comuna Horia, reținându-se, în esență, că, deși dosarele nr. x/2009 și nr. y/2013 s-au purtat între aceleași părți, cu privire la suprafețe de teren învecinate (dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 4 iunie 1998, respectiv prin contractul de concesiune nr. x din 30 septembrie 1999), litigiile nu au avut același obiect și aceeași cauză pentru a se reține admisibilitatea cererii de revizuire, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor cuprinse în hotărârea care face obiectul controlului judiciar, motivul respingerii cererii de revizuire l-a constituit neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate care impun identitatea de obiect și cauză.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenții-revizuenți au expus, pe larg, situația de fapt a litigiului, învederând că hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. x/2009 tranșează în mod definitiv aceeași situație juridică a suprafețelor de teren ce aparțin pârâților, dar mai ales forma, amplasamentul și linia de hotar dintre acestea, iar ulterior, fără a se ține cont de această hotărâre, în dosarul nr. x/2013, a fost pronunțată o hotărâre care soluționează aceeași situație într-un mod total diferit, încălcând sau ignorând întru-totul efectele hotărârii pronunțate anterior.

Înalta Curte constată că susținerile recurenților, pe de o parte, sunt critici care vizează netemeinicia deciziei atacate, iar pe de altă parte, nu pun în discuție legalitatea hotărârii atacate sub aspectul neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate sus-menționate.

Astfel, recurenții nu au formulat critici care să combată raționamentul instanței de revizuire în sensul că nu există identitate de obiect și cauză pentru a se reține admisibilitatea cererii de revizuire și nici nu au arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrate în textul legal menționat.

Cu referire la critica prin care recurenții au arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și procedural, încălcând astfel dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenții nu au dezvoltat, în concret, critici prin care să pună în discuție modul în care instanța de revizuire a interpretat sau aplicat normele de drept material sau procedural incidente în speță, iar simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Având în vedere că recurenții nu au arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 118/2019 din data de 11 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 118/2019 din data de 11 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL