ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2017/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 12.06.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se constate caracterul politic al condamnărilor suferite de tatăl său, prin Sentința corecțională nr. 956/28.05.1949 pronunțată de Tribunalul Vlașca în Dosarul nr. x/1949, Cartea de judecată nr. 40/26.01.1950 pronunțată de Judecătoria Mixtă Giurgiu în Dosarul nr. x/1950 și Sentința penală nr. 407/22.04.1958 pronunțată de Tribunalul Popular la Raionului Giurgiu în Dosarul nr. x/1958.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 1808/08.12.2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte cererea și a constatat condamnarea dispusă prin Cartea de judecată penală nr. 40/26.01.1950 pronunțată de Judecătoria Mixtă Giurgiu în Dosarul nr. x/1950, ca având caracter politic, respingând în rest pretențiile, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul A. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

La data de 6.11.2018, apelantul-reclamant a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 raportat la dispozițiile art. 16, 20 alin. (2), art. 21 alin. (2), art. 53 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României.

Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia nr. 1261A/20.11.2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamant, a admis apelul pârâtului, a modificat sentința apelată, pe care a schimbat-o, în sensul că, a respins, ca lipsit de interes, capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării dispuse prin Cartea de judecată penală nr. 40/26.01.1950, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva soluției instanței de apel, prin care a fost soluționat fondul litigiului, a declarat recurs reclamantul A.

Procedura de filtru

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la 4 iunie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La 10 iunie 2019, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, prin care a reluat susținerile relativ la fondul litigiului său.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 7 noiembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Considerentele instanței de recurs

Cauza dedusă judecății are ca obiect cererea formulată de reclamantul A., prin care a solicitat să se constate caracterul politic al condamnărilor suferite de tatăl său, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 221/2009.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989:

"Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată", iar alin. (4) prevede:

"(4) Cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxă de timbru, iar competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată (...)"

Prin dispozițiile art. XIII pct. 1 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, la art. 4 al Legii nr. 221/2009 la art. 4 a fost introdus alin. (6), cu următorul cuprins:

"Hotărârea pronunțată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competența curții de apel."

Cum prezentul litigiu a fost inițiat la data de 12 iunie 2017, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, devin incidente dispozițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. statuează că "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Din coroborarea prevederilor legale anterior enunțate, rezultă că hotărârea pronunțată în cauză de către Tribunalul București, secția a V-a civilă, este susceptibilă de a fi atacată numai cu apel, iar Decizia civilă nr. 1261A din 20 noiembrie 2018, a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost soluționat apelul, este o hotărâre definitivă, care nu este supusă recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, astfel că, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin urmare, constatând că, în raport de dispozițiile legale menționate, părțile nu au deschisă calea de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 1261A din 20 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în ce privește fondul pretențiilor, iar cu privire la soluția privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu au fost formulate critici, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1261A din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2019.

GGC - NN