Decizia nr. 2550/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 149/2016 a Curții de Apel Alba Iulia

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 396 din 9 septembrie 2015.

Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 149 din data de 17 iunie 2016 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat Petroșani, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței nr. 149 din data de 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat Petroșani, criticile invocate fiind încadrate de către Înalta Curte în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței amintite și retrimiterea cauzei spre rejudecare. A arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază deoarece nu se ține deloc cont de legea care îi permitea eliberarea din funcția publică a angajatului în baza art. 99 alin. (1) lit. f) din Legea 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă starea sănătății fizice sau psihice a acestuia, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu ii mai permite să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute. Instanța apreciază ca domnul A. a fost subiectul unei discriminări, prin neasigurarea unui loc de muncă corespunzător cu starea sănătății sale, dar, în realitate, acest loc de munca nu exista în instituție la momentul prezentării cererii domnului A. Instanța de fond prezintă foarte bine cronologia evenimentelor și a actelor obținute în timp de angajatul pârât, dar, totuși, consideră că dreptul la munca nu i-a fost respectat, lucru cu care recurenta nu este de acord. Consideră ca domnul A. nu a fost sub nicio forma discriminat, eliberarea lui din funcție fiind justificată obiectiv, fiind consecința firească a desfășurării evenimentelor dovedite prin acte medicale (decizie medicală, operații chirurgicale suferite), decizia de eliberare din funcție fiind necesară și legală.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Procedura de soluționare a recursului. 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019. 5.2. Aspecte de fapt și de drept relevante Petentul A. a sesizat CNCD cu o posibila fapta de discriminare pe caz de boală grad 3, constând în concedierea sa, deși dispoziția medicală îi permitea desfășurarea activității pe un post cu 1/2 din normă, fapta de discriminare fiind săvârșită de Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și Privat al municipiului Petroșani. Consiliul a adoptat Hotărârea nr. 396 din 9 septembrie 2015 prin care a constatat săvârșirea unei fapte de discriminare, potrivit art. 2 alin. (3) și (4), art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000; a dispus sancționarea intimatului reclamant cu amenda contravențională în cuantum de 1000 RON, potrivit art. 26 din ordonanță; obligarea intimatului sa publice hotărârea în mass-media . În motivarea hotărârii, consiliul a reținut ca față de starea de sănătate a petentului, intimatul avea posibilitatea să adapteze programul de lucru al salariatului și să nu recurgă la concedierea acestuia și a reținut că discriminarea constă în orice comportament activ sau pasiv al părții reclamante, care prin efectele produse a defavorizat în mod nejustificat și a supus la un tratament injust și degradant o persoană. A. a fost încadrat ca funcționar public, consilier în cadrul compartimentului energetic, cu munca de teren privind urmărirea în ceea ce privește realizarea obiectivelor cuprinse în programul propriu de modernizare și dezvoltare a SACET, conform fișei postului. Ulterior, starea de sănătate a pârâtului a fost afectată potrivit Deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. x din 30 ianuarie 2014, A. a pierdut cel puțin jumătate din capacitatea de munca, fiind în imposibilitate de a presta chiar și 4 ore de munca pe zi, fiind în concediu medical pentru perioada 24 februarie - 11 august 2014 cu cod diagnostic, dezlipire și ruptura de retină, iar la reluarea activității, în luna septembrie 2014, fișa de aptitudini a medicului de medicina muncii a fost completată cu recomandarea - muncă de birou, cu efort în limita toleranței. Petentul a solicitat prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului Petroșani sub nr. x din 18 septembrie 2014 să fie încadrat cu jumătate de normă, față de starea de sănătate precară, dovedită prin acte medicale, dar a fost emisă decizia de eliberare din funcție, deoarece starea de sănătate a petentului nu-i mai permitea desfășurarea muncii, iar la nivelul instituției publice nu au fost identificate posturi decât cu normă întreagă. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a apreciat că petentul a fost subiectul unei discriminări indirecte, potrivit art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, față de împrejurarea ca prin eliberarea din funcție datorita dizabilității, acestuia i-a fost încălcat dreptul la muncă, tratament ce a determinat defavorizarea în mod nejustificat și supunerea la tratament injust și degradant, în sensul art. 4 din ordonanță.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât A., invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 6.1. Motivul de recurs prevăzut în art. 488 pct. 6 vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii, recurenta oprindu-se la teza nemotivării, susținând că instanța nu a făcut o judecată de valoare, nu și-a prezentat argumentele proprii, circumscrise cauzei. Contrar afirmației recurentei, hotărârea este motivată, argumentarea acesteia fiind în acord cu prevederile legale aplicabile contenciosului administrativ. De principiu, un raționament logico-juridic neconvingător pot conduce la o nemotivare/motivare necorespunzătoare însă, în speță, faptul că recurenta-reclamantă nu a agreat raționamentul judecătorului fondului, nefiind în acord cu acesta, nu poate echivala cu o nemotivare/motivare necorespunzătoare. Interpretarea într-o altă modalitate decât cea agreată de recurenta reclamantă a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente nu echivalează cu absența motivării, în sensul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. În analiza deciziei recurate se constată că instanța de fond a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., care reglementează conținutul hotărârii judecătorești și cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil, motivarea hotărârii reprezentând o garanție procesuală esențială, întrucât instanța de fond a expus argumentele de fapt și de drept care au determinat deznodământul judiciar în cauza dedusă judecății, hotărârea conținând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. Prin urmare, în criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vor fi înlăturate. 6.2. Va fi însă reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea greșită a legii. În speță, starea de fapt incidentă, așa cum a fost ea expusă la pct. 5.2. din prezenta hotărâre, nu este contestată de părți. Este judicioasă și susținerea instanței de fond potrivit căreia, deși angajatorul a menționat că a fost în imposibilitate de a oferi un post cu jumătate de normă petentului datorită afectării stării de sănătate, inițial prin afectarea retinei, iar ulterior prin amputarea piciorului, împrejurare ce a determinat încadrarea în grad de handicap grav, cu asistent personal, acesta avea posibilitatea sa adapteze programul de lucru al petentului, persoana cu dizabilități, la starea de sănătate a acestuia, pentru respectarea dreptului la munca, în măsura în care o astfel de opțiune ar fi fost valabilă. Ceea ce nu analizează însă instanța de fond sunt consecințele faptului că, deși a fost eliberat din funcție prin Decizia nr. 239/2014 a DADP și deși a contestat acest act în cadrul Dosarului x/2014 al Tribunalului Hunedoara, d-nul A. a renunțat la judecată, în condițiile art. 406 C. proc. civ., așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 672/CA din 17 iunie 2015 - f. x dosar fond. Înalta Curte apreciază ca relevant acest aspect în condițiile în care, în cadrul respectivului litigiu, din punctul de vedere al instanței, trebuia să se stabilească dacă reclamantul era apt să presteze chiar și cele 4 ore aferente unei jumătăți de normă. Aceasta deoarece, potrivit Deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. x din 30 ianuarie 2014, d-nul A. și-a pierdut, cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, dosar fond iar Fișa de aptitudine nr. x, completată la 1 septembrie 2014 are recomandarea: muncă de birou, cu efort în limita toleranței. Or, renunțarea d-lui A. la judecarea respectivului dosar face ca o astfel de constatare medico-legală a limitei toleranței la efort să fie incertă, fapt ce profită pe deplin recurentei din prezenta cauză.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat Petroșani, împotriva Sentinței nr. 149 din 17 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015. Va casa sentința atacată și rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamanta Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat Petroșani, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. Va anula Hotărârea nr. 396/99/2015 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.