ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2156/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă în cadrul Dosarului nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 iulie 2018, înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2017/a1, recurentul-reclamant A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Camera Deputaților, sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 C. proc. civ., în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor de a soluționa o cerere de recuzare ce îl vizează pe un coleg al acestora.

Prin încheierea din 26 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de recurentul-reclamant A. de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 50 C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 26 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, neîntemeiat în drept, precizând că urmează să detalieze motivele de recurs după comunicarea încheierii atacate.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Camera Deputaților a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluția din 2 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 23 ianuarie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

La termenul de judecată din data de 17 aprilie 2019, intimata-pârâtă Camera Deputaților a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând excepția nulității recursului pentru nemotivare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare (...)"

Aceste dispoziții speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile C. proc. civ., în ceea ce privește motivele de nelegalitate ce pot fi invocate, condițiile de formă ale recursului sau termenul de motivare a recursului.

Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.", iar art. 470 alin. (5) din același cod arată că: "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Încheierea recurată a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 octombrie 2018, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat în termen, fiind depus prin e-mail la data de 27 octombrie 2018 și înregistrat la Registratura secției de contencios administrativ și fiscal a Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 29 octombrie 2018.

În ceea ce privește motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a menționat, prin cererea de recurs, că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat după comunicarea încheierii atacate, demers procedural permis de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurentul-reclamant beneficiind de un termen de 48 de ore, calculat de la data comunicării încheierii atacate, pentru a formula și depune motivele recursului.

Din examinarea înscrisurilor din dosarul de recurs, se constată că recurentul-reclamant nu a depus motivele de nelegalitate, ulterior comunicării încheierii atacate, deși încheierea a fost comunicată acestuia la data de 5 martie 2019 și, față de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ. cu trimitere la art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992, potrivit cărora ultima zi în care legea procedurală permitea motivarea recursului, în cauză, a fost 7 martie 2019, termen calculat conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, având în vedere că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 7.03.2019, iar recurentul-reclamant nu a depus la dosar motivele pe care se întemeiază calea de atac declarată, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat cu respectarea termenului legal, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Camera Deputaților, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 26 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2019.

GGC - GV