ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4153/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 reclamanta Universitatea "Babeș-Bolyai" a contestat decizia nr. 1093/28.07.2016, emisă de Comisia specială desemnată de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care a fost respinsă cererea de plată formulată de Universitatea Babeș-Bolyai și înregistrată sub nr. x/09.10.2015, pentru suma de 2.529,74 RON, solicitând anularea deciziei și obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la soluționarea cererii de plată nr. x/09.10.2015, prin emiterea unei decizii în dosarul de daună nr. x, pentru suma menționată.

Prin sentința civilă nr. 4046 din 14 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Universitatea "Babeș-Bolyai", în contradictoriu cu pârâții Fondul de Garantare a Asiguraților și Comisia Specială desemnată de Fondul de Garantare a Asiguraților, a dispus anularea deciziei nr. 1093/28.07.2016 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să soluționeze dosarul de daună nr. x

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, criticând-o pentru motive de nelegalitate.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea contestației, ca nefondată, cu consecința menținerii Deciziei nr. 1093/28.07.2016.

În susținerea recursului s-a arătat că instanța a desființat în mod nelegal decizia emisă în legătură cu soluționarea cererii de plată formulată în dosarul de daună nr. x, dispunând totodată obligarea Fondului să soluționeze dosarul de daună nr. x

A mai susținut recurentul că, din interpretarea sistematică, a dispozițiilor art. 12 alin. (1) și art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/2015, rezultă că, anterior formulării cererii de chemare în judecată împotriva autorității pârâte, creditorul de asigurări trebuie să urmeze o procedură prealabilă, respectiv notificarea Fondului în vederea deschiderii dosarului de daună sau în vederea plății despăgubirilor.

Mai arată recurentul - pârât că din actele dosarului rezultă că obiectul cauzei îl constituie modul de soluționare a cererii de plată corespunzătoare dosarului de daună nr. x și nu a dosarului de daună nr. x, astfel că motivele pe care se întemeiază sentința sunt contradictorii, aceasta fiind dată și cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata - reclamantă Universitatea Babeș - Bolyai a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

În esență, intimata - reclamantă a arătat că prima instanță a reținut în mod corect că decizia de respingere a cererii de plată a avut în vedere o situație de fapt eronată.

În ceea ce privește critica privind neîndeplinirea procedurii prealabile, s-a arătat că aceasta este nefondată, obligația de a depune o cerere de plată motivată fiind îndeplinită prin înregistrarea cererii de plată nr. x/09.10.2015.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie 2019, față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

6.1. Verificând cererea de recurs din perspectiva excepției nulității acestuia, prin raportare la cerințele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul neîntemeiat al excepției, reținându-se că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinței atacate, recurentul-pârât a formulat critici asupra sentinței pronunțate de prima instanță, ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prin urmare, instanța respinge excepția nulității recursului.

6.2. Analiza motivelor de casare.

Analizând sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate și cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

Reclamanta a depus la Fondul de Garantare a Asiguraților cererea de plată înregistrată sub nr. x/09.10.2015, prin care, în temeiul art. 13 din Legea nr. 213/2015, a solicitat să fie despăgubită cu suma de 2.529.74 RON, reprezentând contravaloarea reparării avariilor la autovehiculului cu nr. de înmatriculare x asigurat la Societatea A. S.A., aflată în faliment.

Cererea de plată a fost soluționată de Comisia constituită în cadrul Fondului, prin decizia nr. 1093/28.07.2016, fiind respinsă pentru motivul că reperele reclamate ca avariate figurează existente și la inspecția de risc ce a avut loc la data intrării în asigurare.

In esență, prin cererea de recurs se susține că sentința atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât, deși obiectul cauzei îl reprezintă modul de soluționare a dosarului de daună x, instanța a dispus obligarea pârâtului să soluționeze dosarul de daună x.

Contrar susținerilor recurentului, prima instanță a reținut că actul administrativ reprezentant de decizia nr. 1093/28.07.2016 emisă de Comisia specială desemnată de Fondul de Garantare a Asiguraților, a fost fundamentat pe o stare de fapt eronată, concluzie pe care recurentul nu a combătut-o, fiind neîntemeiat motivul de recurs privind existența unor motive contradictorii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește actele administrative individuale, când din probele administrate reiese o altă situație de fapt decât cea reținută de autoritatea emitentă, cu consecința emiterii unui act administrativ nelegal, instanța urmează să anuleze actul și să dispună obligarea administrației publice la emiterea unui alt act administrativ cu un conținut nou sau parțial diferit de cel inițial, conformându-se prevederilor legale aplicabile în cauză.

Or, actele atașate cererii de plată nr. x/09.10.2015 depuse la dosarul de fond, respectiv, Constatarea nr. 1 la dosarul nr. x, factura fiscală nr. x din 28.08.2015 în valoare de 2529,74 RON emisă de B. S.R.L. referitoare la dosarul de asigurări x, devizul de reparație în care este menționat același dosar de asigurări, confirma soluția primei instanțe, în sensul că, în mod eronat în decizia nr. 1093/28.07.2016 au fost avute în vedere constatările dintr-un alt dosar de daună al Societății A. S.A., respectiv x, care nu vizează cererea de plată nr. x/09.10.2015, chiar dacă privește același autoturism.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

In ceea ce privește critica privind neparcurgerea procedurii prealabile de către reclamantă, Înalta Curte reține, pe de o parte, că, din punct de vedere procedural, în lipsa unor prevederi speciale cuprinse în Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile dispozițiile art. 193 alin. (2) din C. proc. civ. care limitează momentul până la care poate fi invocată excepția lipsei procedurii prealabile, până la depunerea întâmpinării în fața instanței de fond.

In altă ordine de idei, actul administrativ dedus judecății este emis ca urmare a cererii nr. x/09.10.2015, formulată în temeiul art. 13 din Legea nr. 213/2015, astfel că instanța de control judiciar va respinge criticile recurentului - pârât.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul- pârât a susținut că între timp Comisia specială din cadrul Fondului de Garantare a Asiguraților a aprobat cererea de plată nr. x/09.10.2015 și a anexat copia unui ordin de plată nr. x/23.02.2017, pentru suma de 2530 RON, dar nu a făcut dovada emiterii unei noi decizii în acest sens, în condițiile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2004.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata - reclamantă Universitatea Babeș - Bolyai.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 4046 din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.