ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1386/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2017 din 23.05.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților solicitând anularea Deciziei nr. 5660/02.05.2017, recunoașterea dreptului pretins prin cererea de daună, în sensul obligării Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 2.016,49 RON, reprezentând diferența dintre suma solicitată și cea acordată în dosarul de daună nr. x și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 4375 din 15 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților;

- a anulat parțial Decizia nr. 5660/02.05.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asigurărilor, în ceea ce privește soluția de la art. 2 de respingere a cererii de plată formulată de reclamantă referitoare la suma de 2016,49 RON;

- a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să dispună plata către reclamantă și a sumei de 2016,49 RON;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul Fondului de Garantare a Asiguraților, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate, respingerea contestației, ca nefondată, și, pe cale de consecință, menținerea deciziei nr. 5660/02.05.2017.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul - pârât a relevat scurt istoric în fapt al cauzei și a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, ca fiind rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legii de către instanța de fond, invocând, în esență, următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/2015 si ale Normei ASF nr. 16/2015, Fondul de garantarea asiguraților este constituit cu scop si destinație specifice, nu se substituie asigurătorului aflat in insolvență si nu preia obligațiile asigurătorului asumate în urma încheierii contractului de asigurare de răspundere civila pentru accidente produse de vehicule.

Potrivit art. 2 din Legea 213/2015 dispune la alin. (1) ca: Fondul, ca schema de garantare in domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolventei unui asigurător.

FGA nu preia ope legis, obligațiile vreunui asigurător in faliment, ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecințele insolvenței unui asigurător si FGA funcționează in baza unor dispoziții legale a analizat cererea si a aplicat întocmai dispozițiile legale.

Recurentul a susținut că instrumentarea dosarului de daună s-a făcut conform condițiilor de asigurare și nu în afara acestora.

In analizarea cererilor de plata Fondul de Garantare al Asiguraților se raportează la preturile unităților service de reprezentanta pentru autoturismele avariate, pentru a evita discrepante intre sumele solicitate de creditori de asigurări pentru servicii similare si pentru a asigura respectarea principiului echității in ceea ce privește soluționarea cererilor de plata formulate de aceștia.

In acest sens, se considera un preț serios cel practicat de unitățile service de reprezentanta.

In ceea ce privește: suma de 228 RON reprezintă manopera vopsitorie panou lat stg., suma de 180 RON, reprezentând materiale vopsitorie panou lat stg neconstatata si, suma de 24,49 RON, reprezentând diverse piese nejustificate tehnologic, respinse de asemenea la plata, s-au avut in vedere prevederile art. 41 si art. 42 din Norma ASF 23/2014 - privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, prin care: art. 41 din Normal 23/2014.

In speța s-a constatat aplicabil acest articol, iar eventualele obiecții ale părților cu privire la prejudiciile constatate precum si a soluțiile tehnice adoptate se menționează in procesul-verbal, in lipsa acestora considerându-se ca procesul-verbal de constatare a fost însușit astfel cum a fost întocmit.

Așa fiind, suma solicitată de petent in cuantum de 432,49 RON (materiala si manopera vopsitorie panou lat stg si diverse piese mici) reprezintă o suma necuvenita, având in vedere ca acestea nu au fost menționate in procesul-verbal

În opinia recurentului, în mod greșit a reținut instanța de fond că nu se poate de trage concluzia că nu a fost necesară și manopera de reparație, ci doar de vopsitorie, atâta timp cât astfel de lucrări sunt precizate în documentele emise de unitatea de service care a efectuat reparația.

Recurentul a susținut că instanța de fond a apreciat greșit că panoul lateral spate stânga este element inclus în aripa stânga spate, fiind evident că acest panou lateral este un element separat, element care nu a fost inclus în nota de evaluare a avariilor autovehiculului.

Fondul de garantare a asiguraților acoperă creanțele de asigurări în virtutea principiului protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii, obligația fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asiguratorul și de aceea plățile făcute de către Fond reprezintă obligații ale asigurătorului în faliment, fiind achitate sau acoperite în numele și pe seama acestuia exclusiv în cadrul îndeplinirii procedurii administrative necontencioase reglementată de dispozițiile Legii nr. 213/2015 și ale Normei ASF nr. 16/2015 cu denumire omonimă legii.

Totodată, trebuie reținut că Fondul de garantare a asiguraților acoperă creanțele de asigurări in vir principiului protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii, obligația fiind născută din raportul contractual al asiguratului cu asigurătorul. FGA nu plătește în baza unei răspunderi contractuale, FGA neavând niciun raport contractual cu creditorul de asigurare.

Totodată, trebuie avut în vedere faptul că despăgubirea ce se poate plăti asiguratului nu poate depăși cuantumul pagubei suferite, întrucât despăgubirea are doar caracter reparator și nu este menită a aduce o îmbogățire fără justa cauză asiguratului.

Raportat la aceste aspecte, față de faptul că FGA nu este un asigurător si FGA-ul nu preia ope legis obligațiile vreunui asigurător in faliment ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecințele insolvenței unui asigurător, a faptului că FGA este obligat să se comporte ca un profesionist în ceea ce privește utilizarea resurselor financiare din care este constituit și a faptului că, legiuitorul a obligat FGA să analizeze și să instrumenteze dosarele de daună, pe cale de consecință apreciază că FGA a procedat în baza legii la analizarea și instrumentarea dosarului de daună în cauză și a acordat despăgubiri în baza unei atente analize astfel că, între valoarea prestației executate și prețul plătit să existe un echilibru, pe cazuri similare și având în vedere prețurile agreate de reprezentanțele mărcilor autovehiculelor, solicită admiterea recursului, în temeiul art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, prima instanță făcând o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente situației de fapt reținute.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 21 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 5 martie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta A. a solicitat anularea Deciziei nr. 5660/02.05.2017și recunoașterea dreptului pretins prin cererea de daună, în sensul obligării Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 2.016,49 RON, reprezentând diferența dintre suma solicitată și cea acordată în dosarul de daună nr. x și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

Prin Decizia nr. 5660/02.05.2017 s-a constatat faptul că, nu se justifică acordarea sumei în cuantum de 2016,49 RON reprezentând: 1584 RON aferente 13,2 ore manoperă reparație elemente neconstatate, 228 RON manoperă vopsitorie panou lateral stânga neconstatat, 180 RON materiale vopsitorie panou lateral stânga necuvenit, 24,49 RON diverse piese nejustificate. Ori, așa cum se poate observa din cuprinsul devizului de reparație efectuat de S.C. B. S.R.L. pe pagina 3 din 8 secțiunea C. totalitatea orelor de manoperă însumează valoarea de 1510 RON fără TVA.

Curtea de Apel a admis acțiunea și a anulat parțial Decizia nr. 5660/02.05.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asigurărilor, în ceea ce privește soluția de la art. 2 de respingere a cererii de plată formulată de reclamantă referitoare la suma de 2016,49 RON, obligând pârâtul să emită o nouă decizie prin care să dispună plata către reclamantă și a sumei de 2016,49 RON, opinie împărtășită de Înalta Curte.

Astfel, în legătură cu criticile aferente motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 pct. 6 teza a doua din C. proc. civ. (când hotărârea cuprinde motive contradictorii), Înalta Curte apreciază că acestea au fost încadrate greșit, în realitate susținându-se încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel că, urmează să fie analizate în cadrul criticilor expuse pentru pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile circumscrise acestui motiv de casare.

Astfel, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 51 din Norma ASF nr. 23/2014:

"(3) Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum și cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 53.

(...)

(6) Prin unități de specialitate se înțelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părți componente, piese înlocuitoare și de materiale pentru acestea, cu excepția celor în regim de consignație, și/sau executarea de lucrări de întreținere și de reparație la vehicule.

(7) Costul reparațiilor efectuate la vehicule se stabilește pe baza documentelor eliberate de unitățile de specialitate".

Din interpretarea logică și sistematică a acestor norme rezultă că valoarea despăgubirilor se stabilește pe baza documentelor justificative eliberate de unitatea de specialitate care a efectuat reparațiile necesare, și nu de o prețurile practicate de unitățile service agreate.

Așa fiind, instanța de control judiciar, în acord cu opinia judecătorului fondului, reține că în lipsa unui temei legal, instanța nu poate valida decizia autorității pârâte de a reduce cuantumul despăgubirii cu suma de 2016,49 RON, pe motiv că această sumă este reprezentată de lucrări și materiale ce nu au fost determinate de repararea avariilor menționate în Nota de evaluare a avariilor întocmită de inspectorul de daune al asigurătorului.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, respectiv a notei de constatare a avariilor, a facturilor emise de unitatea service care a realizat reparația și a înscrisurilor aflate la dosarul de daună, rezultă că manopera și materialele precizate în factura în valoare de 6163,74 RON au fost necesare pentru remedierea avariilor produse autoturismului reclamantei în accidentul de circulație din 29.07.2016.

Prin urmare, câtă vreme manopera reparației pentru elementele capac bară față, aripă față stânga, ușă stânga, prag exterior stânga se referă la elemente menționate în nota constatatoare, Înalta Curte reține că nu se justifică respingerea la plată a sumei de 2016,49 RON.

Nu pot fi reținute alegațiile recurentului în sensul că panoul lateral spate stânga este un element separat, element care nu a fost inclus în nota de evaluare a avariilor autovehiculului, având în vedere că acest panou lateral este elementul din aripă situat deasupra roții din spate, fiind inclus în aripa stânga spate.

Contrar susținerilor recurentului, nu se poate reține că suma solicitată de petent în cuantum de 432,49 RON (materiala si manopera vopsitorie panou lat stg si diverse piese mici) reprezintă o suma necuvenită, câtă vreme din înscrisurile aflate la dosar, respectiv înscrisul constatator al avariilor, a facturii fiscale emisă de unitatea service care a realizat reparația, a calculației, a celorlalte documente din dosarul de daună, manopera și materialele precizate au fost necesare pentru remedierea avariilor.

De asemenea, chiar dacă nu au fost indicate în concret și detaliate diversele piese mici incluse în suma de 24,49 RON, este evident așa cum a stabilit și prima instanță că și acestea au fost folosite pentru aceeași reparație.

Totodată, reține Înalta Curte că art. 48 din Norma ASF nr. 23/2014 prevede că "la stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretențiile formulate de persoanele păgubite, ținându-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăși valoarea acestora din momentul producerii accidentului și nici limitele de despăgubire stabilite prin polița de asigurare RCA".

Prin urmare, limitele despăgubirilor se stabilesc în funcție de valoarea pagubelor de la momentul producerii accidentului și de limitele de despăgubire stabilite prin polița de asigurare RCA.

Având ca reper aceste dispoziții legale, în contextul factual anterior redat, Înalta Curte reține, contrar susținerilor recurentului, că în cauză nu poate fi vorba de îmbogățire fără justă cauză, având în vedere că despăgubirea ce trebuie plătită intimatei-reclamante reprezintă cuantumul pagubei suferite, respectiv costul reparațiilor efectuate la o unitate de specialitate și probat de reclamantă cu documente justificativ.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 4375 din 15 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 4375 din 15 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2020.