ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 475/2019

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 29/F din 17 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în baza art. 597, 598 C. proc. pen. raportat la art. 595 C. proc. pen. și art. 4 C. pen. s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul-persoană condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 67/F din 7 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 172/A din 4 iulie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17 aprilie 2019, sub nr. x/2019, condamnatul A. a formulat contestație la executare, invocând ca temei al cererii, art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În susținerea orală a cererii, apărătorul ales a arătat în esență că astfel cum apărea Legea nr. 535/2004 modificată prin Legea nr. 58/2019, era evident că textul în baza căruia a fost condamnat contestatorul A., respectiv art. 34 din Legea nr. 535/2004 a fost abrogat. Însă, între timp s-a lămurit că maniera în care a fost modificată, absolut în afara tehnicii legislative enumerată de Legea nr. 24, este că tentativa a fost preluată de art. 371, reluată și dezvoltată. Față de această stare de lucru, prima sa intenție a fost să retragă contestația formulată, însă nu a făcut acest demers și a susținut-o.

Astfel, apărătorul ales a arătat că petentul este condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004, în forma tentativei, respectiv producerea unui dispozitiv exploziv improvizat, rămas în forma tentativei datorită intervenției organelor judiciare. Atunci când descrie elementul material al acestei infracțiuni, Înalta Curte de Casație și Justiție reține în mod expres că elementul material al acestei infracțiuni este producerea unui dispozitiv electronic improvizat, iar la teza finală al aceluiași aliniat arată că procurarea mijloacelor și instrumentelor necesare pentru producerea dispozitivului electronic improvizat îmbracă forma tentativei prevăzută de art. 34 alin. (2), în vigoare la data condamnării. În același timp instanța de condamnare reține că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată indiferent de încadrarea juridică care a suferit-o până la urmă, întrucât a fost inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de terorism, reglementată de C. pen., sub forma atentat contra unei colectivități.

În judecata în prima instanță s-a pus în discuție și din nou s-a schimbat încadrarea juridică în acțiune împotriva ordinii constituționale toate sub forma tentativei, ca în apel să se pună în discuție două schimbării de încadrare juridică, una din oficiu de către instanța supremă și una la solicitarea DIICOT- Structura Centrală. Cererea de schimbare a încadrării juridice pusă din oficiu a fost respinsă, ca în cele din urmă să fie admisă solicitarea formulată de parchet de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea solicitată prin cererea de apel, în mod cu totul subsidiar, ca în situația în care instanța nu va îmbrățișa niciuna din criticile arătate de parchet în propriul apel să apreciază dacă oricum această faptă nu ar putea îmbrăca elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 32 alin. (3) lit. a) respectiv în forma de producere a unui dispozitiv electronic improvizat. Cererea parchetului viza producerea de dispozitiv electronic improvizat pe care urmau să-l detoneze cu ocazia celebrării sărbătorii zilei de 1 decembrie 2015 în Tg. Secuiesc în scopul intimidării populației, viza producerea unui dispozitiv electronic improvizat conform scenariului din faza de urmărire penală. Însă instanța de apel, care a pronunțat până la urmă condamnarea, a reținut în sarcina inculpaților faptul că B. la instigarea lui A., au plănuit confecționarea unui dispozitiv electronic improvizat ce urma a fi detonat la 1 decembrie 2015 pe raza localității Tg. Secuiesc. Consideră că elementele acestei infracțiuni sunt reținute corect de către instanța de fond, aceasta a reținut că scenariile descrise în rechizitoriu nu sunt probate, ceea ce este cert și reține instanța de fond ca fiind dovedit dincolo de orice dubiu este că în data de 10 octombrie 2015 s-au întâlnit în ședință restrânsă membrii C., că cu această ocazie s-a discutat despre confecționarea dispozitivului electronic improvizat, că în acest sens A. i-a trasat lui B. sarcina de a se ocupa de această confecționare și elimină din scenariu, din starea de fapt cu care a fost sesizată, tot ce înseamnă producerea unui dispozitiv electronic improvizat apt de a pune în pericol viața, integritatea sau sănătatea populației. Ceea ce reține instanța de fond este că inculpații au procurat petarde pe care urmau să le detoneze în 1 decembrie 2015. Pe această stare de fapt, după multiple schimbării de încadrare juridică, reîncadrată de către instanța de apel, au fost condamnați inculpații.

Totodată, a susținut că instanța de executare urmează să analizeze dacă această faptă de procurarea de petarde îmbracă forma incriminată de fostul art. 34 raportat la art. 32 alin. (3) lit. a), pentru că instanța nu arată decât în teza finală că simpla procurare a mijloacelor și a instrumentelor necesare este incriminată în forma tentativei, pentru că la momentul la care descrie fapta arată că aceasta constă în producerea de dispozitiv exploziv improvizat, acțiune ce a fost curmată de intervenția organelor judiciare, pentru care a și pronunțat o hotărâre de achitare cu privire la infracțiunea ce viza nerespectarea regimului materialelor explozive. Fapta nu constă în aceea că au cumpărat petarde, interzise la comercializare, necesare confecționării dispozitivului exploziv improvizat, ci fapta constă în producerea, procurarea petardelor, alăturarea lor singure sau în combinații, procurarea de dispozitive necesare inițierii exploziei, etc. Aceasta este fapta pentru care a fost condamnați, or ce se reține ca fiind dovedit dincolo de orice dubiu este doar procurarea. Față de modificările legislative apreciază că fapta astfel cum este descrisă actualmente nu mai este incriminată, sens în care solicită admiterea contestației, constatând că fapta de tentativă, astfel cum este ea descrisă nu este incriminată la ora actuală și să se dispună anularea mandatului de executare.

Analizând cererea formulată, Curtea de Apel Brașov a reținut că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004, prin Sentința penală nr. 67/F din 7 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 172/A din 4 iulie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La momentul pronunțării acestei soluții, s-a avut în vedere că art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 incrimina ca acte de terorism săvârșirea următoarelor fapte, în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1):

a) producerea, dobândirea, deținerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum și cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive.

De asemenea, au fost reținute dispozițiile art. 34 din Legea nr. 535/2004 în conformitate cu care tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33 și 331se pedepsește.

În primul rând, Curtea a observat că petentul, prin apărător ales, a efectuat o analiză a elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea, solicitând instanței să aprecieze dacă această faptă de procurarea de petarde, descrisă în detaliu de apărător, îmbracă forma incriminată de fostul art. 34 raportat la art. 32 alin. (3) lit. a).

O asemenea analiză execedează obiectului acestei contestații la executare, în prezenta judecată nefiind permisă a reanaliză a stării de fapt prin prisma încadrării juridice dată faptei de instanțele ce au dispus condamnarea petentului, din moment ce se aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești definitive de condamnare a petentului.

Cu privire la motivul de contestație referitor la modificările legislative realizate cu privire la Legea nr. 535/2004, prin care tentativa pentru infracțiunea prevăzută la art. 32 din Legea nr. 535/2004 nu mai este incriminată, articolul 34 fiind abrogat, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. în conformitate cu care când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare ... intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ... instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire ... a dispozițiilor art. 4 din C. pen., articol care face referire la încetarea tuturor consecințelor penale ale hotărârilor judecătorești pronunțate cu privire la fapte care nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Prin urmare, pentru a se reține că a intervenit dezincriminarea unei fapte, este necesar ca să se constate că noua lege nu o mai prevede ca infracțiune.

În speță, art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 a fost modificat, având în prezent următoarea formulare: constituie act de terorism și se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi săvârșirea, în oricare din scopurile prevăzute la art. 1, a uneia dintre următoarele fapte:

a) producerea, dobândirea, deținerea, transportul, furnizarea, utilizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum și cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme, inclusiv a celor radiologice sau nucleare.

S-a constatat că forma actuală a preluat în întregime versiunea anterioară și, în plus, a introdus în sfera infracțională, în mod expres, o altă acțiune, respectiv utilizarea de arme chimice sau biologice ș.a., de asemenea prevăzând că sunt vizate și armele radiologice sau nucleare. Noua formă nu a înlăturat nici una dintre modalitățile prevăzute alternativ în forma anterioară, prin urmare acțiunile pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului se regăsesc incriminate în continuare, într-o formă identică, în prevederile aceluiași articol de lege, respectiv art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004.

Curtea a mai reținut că articolul 34 din Legea nr. 535/2004 a fost abrogat, însă a fost introdus un nou articol, respectiv art. 371, care prevede că tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33, 331, art. 351, art. 36 alin. (1) se pedepsește, rezultând deci cu evidență că și în actuala formă a Legii nr. 535/2004, tentativa la infracțiunea prevăzută de art. 32 (articol în conținutul căruia, astfel cum s-a arătat mai sus, se încadrează fapta comisă de contestator atât în vechea formă a actului normativ cât și în noua formă) este sancționată de lege, fiind lipsite de fundament susținerile contrare ale condamnatului.

Constatând că fapta pentru care s-a dispus condamnarea este în continuare prevăzută ca și infracțiune de noua lege, Curtea a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea aplicării art. 4 C. pen. și art. 595 C. proc. pen. vizând aplicarea legii penale de dezincriminare.

Împotriva hotărârii menționate, contestatorul A. a formulat contestație, fără a indica motivele declarării căii de atac, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator susținând că fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea a fost dezincriminată.

În motivarea contestației la executare, întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestatorul a susținut că fapta pentru care a fost condamnat a fost dezincriminată, întrucât art. 34 din Legea nr. 535/2004 a fost abrogat în mod expres prin Legea nr. 58/2019, în cuprinsul noii legi neregăsindu-se incriminată tentativa.

Astfel, a solicitat să se constate dezincriminată infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004, săvârșită sub forma tentativei, reținută de către instanța de apel, pentru care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani.

Examinând contestația, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Conform art. 595 C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (...) intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea (...), instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din C. pen.

Raportat la condițiile prevăzute de dispozițiilor art. 4 C. pen. coroborat cu art. 595 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind justă soluția instanței de fond, de respingere a contestației la executare formulată de condamnatul A., având în vedere că fapta pentru care s-a dispus condamnarea este în continuare prevăzută ca infracțiune de legea nouă.

În acest sens, se constată că prin Decizia penală nr. 172/A din 4 iulie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016 s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Sentinței penale nr. 67/F din data de 7 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond, între altele, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de instigare la "Atentat contra unei colectivități", săvârșită în condițiile Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, reținută în sarcina inculpatului A., din infracțiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 402 din C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004.

În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Instanța de apel a reținut că, în drept, fapta inculpatului A. care, la data de 10 octombrie 2015, în circumstanțele descrise în hotărârea de condamnare, l-a determinat pe coinculpatul B. să producă un dispozitiv exploziv improvizat ce urma a fi amplasat și detonat de către membrii Mișcării C. pe raza localității Târgu Secuiesc, într-un loc public, în timpul manifestațiilor prilejuite de sărbătorirea, la data de 1 decembrie 2015, a Zilei Naționale a României, în scopul intimidării comunității de etnici români și al convingerii autorităților publice naționale să se abțină de la organizarea pe viitor a unor astfel de manifestații, activitate urmată de procurarea, de către B., a mijloacelor și instrumentelor necesare, dar a cărei executare a fost întreruptă de intervenția organelor judiciare, realizează conținutul tipic, obiectiv și subiectiv, al infracțiunii asimilate de acte de terorism în forma tentativei și în forma de participație a instigării, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004.

Potrivit art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 - forma în vigoare la data pronunțării hotărârii de condamnare, "constituie, de asemenea, acte de terorism și se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, săvârșirea următoarelor fapte, în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1):

a) producerea, dobândirea, deținerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum și cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive".

În temeiul art. 34 din același act normativ, "tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33 și 331 se pedepsește".

Conform art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 - forma actuală potrivit modificărilor aduse prin Legea nr. 58/2019, în vigoare de la data de 13 aprilie 2019, "constituie act de terorism și se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi săvârșirea, în oricare din scopurile prevăzute la art. 1, a uneia dintre următoarele fapte:

a) producerea, dobândirea, deținerea, transportul, furnizarea, utilizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum și cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme, inclusiv a celor radiologice sau nucleare."

Or, examinând conținutul textelor legale în discuție, așa cum în mod corect a remarcat și prima instanță, se observă că forma actuală a dispozițiilor art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 58/2019, nu a înlăturat niciuna dintre modalitățile de săvârșire ale infracțiunii prevăzute alternativ în forma anterioară, ceea ce justifică concluzia că acțiunile pentru care a fost dispusă condamnarea contestatorului A. sunt incriminate, în mod identic, în continuare.

Totodată, contrar susținerilor contestatorului condamnat A., Înalta Curte constată că modificările survenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, prin Legea nr. 58/2019, nu au abrogat tentativa faptelor prevăzute la art. 32 din lege, având în vedere cuprinsul noului articol introdus - art. 371, care a preluat dispozițiile art. 34 din Legea nr. 535/2004 (abrogat); prin urmare, tentativa la infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 este sancționată de lege și în prezent.

În consecință, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de către contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 29/F din 17 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 29/F din 17 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.

GGC - MM