ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 679/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 iunie 2017 pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., E. și F. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire precum și interzicerea activității acestor trei firme împreună cu Galeria de Artă, până la intrarea în legalitate la punctele de lucru ale acestora, situate în Timișoara, în clădirea monument istoric; obligarea pârâților la plata sumei de 2000 RON pentru prejudiciul moral adus reclamantului; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 12329 din 28 noiembrie 2017, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., E. și F.; a obligat reclamantul să plătească pârâtului E. suma de 2300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat reclamantul să plătească pârâtei S.C. B. S.R.L. suma de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat reclamantul să plătească pârâtei S.C. C. S.R.L. suma de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 649 A din 18 mai 2018, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 12329/28.11.2017, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2017; a obligat apelantul la plata sumei de 930 RON către intimatul E., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 86 din 14 februarie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 649 A din 18 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 492 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 86 din 14 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei civile nr. 492 din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs contestatorul A..

Recursul a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 25 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6.

Recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii atacate, cu consecința anulării cererii de chemare în judecată, ca insuficient timbrată, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Timișoara, și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii avocați la care a fost obligat de către primele două instanțe.

Astfel, a susținut că prin raportare la dispozițiile art. 508 din C. proc. civ. hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Totodată, a arătat că în mod abuziv contestația în anulare a fost respinsă ca tardivă în condițiile în care a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 506 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

A înțeles să invoce excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată și nulitatea absolută a celor două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză.

A precizat că acțiunea inițială, prin care a solicitat acordarea daunelor morale în cuantum de 2000 RON, se impunea a fi anulată, potrivit prevederilor art. 200 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., în condițiile în care în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a completa cuantumului taxei judiciare de timbru până la suma de 145 RON, taxa inițială achitată fiind în cuantum de 105 RON.

Drept urmare, prima instanță a comis o gravă eroare judiciară judecând fondul cauzei, obligându-l prin hotărârea dată, la fel ca instanța de apel, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de părțile adverse.

Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a reținut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea punctelor de vedere, în scris, la raport.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 05 martie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în condițiile art. 499 din C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului."

Art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. stipulează că "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată."

În speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare - decizia civilă nr. 86 din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă - este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, fiind definitivă, potrivit dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. care prevăd că "Sunt hotărâri definitive: (...) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii."

Se reține că decizia civilă nr. 492 din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, obiect al recursului pendinte, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 86 din 14 februarie 2019 a aceleiași instanțe, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de reclamantul A..

Prin urmare, decizia nr. 492 din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, fiind o hotărâre definitivă.

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. instituie principiul legalității căilor de atac ce presupune faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așadar, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 492 din 26 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 492 din 26 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.