ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3045/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, anularea ordinului Ministerului nr. 510/15 iunie 2016 și să se constate încetarea de drept a contractului de muncă din data de 12 aprilie 2014, în baza art. 81 alin. (8) din Codul muncii, tară preaviz.

Prin Sentința nr. 218 din 12 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței nr. 218 din 12 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs principal reclamanta A. și recurs incident, pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului.

Recursul reclamantei a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar cel incident al pârâtei deși nu s-a indicat se poate aprecia a se încadra în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

Cât privește recursul incident pârâta a imputat faptul că instanța de fond nu a analizat excepția prematurității invocată prin întâmpinare.

Or, referitor la aceasta, dispozițiile C. proc. civ., în speță, art. 444 și 445 sunt neechivoce, calea de urmat fiind completarea hotărârii și nu promovarea unei căi de atac.

Cât privește recursul principal, s-a susținut în principal (pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.) că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Astfel, (pct. II recurs) se pretinde că cererea nr. x/12 aprilie 2016 a fost soluționată scriptic după 2 luni; deși putea să se constate încetarea efectiva de jure și de facto a raportului de muncă, s- a dispus încetarea acestuia pe data de 15 iunie 2016. cu un preaviz de 45 de zile.

Această confuzie, generată de reaua credința a unor funcționari din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului, are ca scop inventarea unui posibil conflict de interese, fără a se avea în vedere că transformă MTS în instigată' la infracțiuni.

În această perioadă, Ministerul Tineretului și Sportului a solicitat în scris favoruri pentru Casa de Cultură a Studenților Ploiești, respectiv scutirea de la plata chiriei pentru spatiile proprietatea U.P.G. Ploiești, situație care face parte din atribuțiile Consiliului de Administrație al Universității Petrol-Gaze Ploiești, în cadrul căruia am calitate de membru de drept, deoarece dețin funcția de prorector.

Soluționarea acestei cereri de scutire de la plata chiriei, semnarea unui alt contract cu Casa de Cultură a Studenților aprobat de Consiliul de Administrație al U.P.G., m-ar putea transforma chiar în autor al infracțiunii de conflict de interese.

Situația expusă reprezintă o culpă a pârâtului M.T.S. care refuză aplicabilitatea prevederilor art. 81 alin. (8) Codul Muncii, respectiv încetarea contractului de munca prin demisie, fără preaviz.

Culpabilitatea Ministerului Tineretului și Sportului, de natură a atrage încetarea contractului de muncă fără preaviz în baza art. 81 alin. (8) Codul Muncii, rezultat și din situația financiară a Casei de Cultură a Studenților căreia i s-a acordat între 15,43 % și 74,63 % din suma necesară desfășurării activității în perioada 2012-2015, respectiv suma de 2.154.440 RON, deși era necesară suma de 8.726.383 RON, deci cu certitudine am fost defavorizată de Ministerul Tineretului și Sportului, dar nu am discutat motivele.

În realitate recurenta este cea care a intrat de bună voie într-o situație potențial incompatibilă. Astfel, susținerile reclamantei în legătură cu aspecte economice ale activității Casei de Cultură Ploiești, respectiv contracte de închiriere ale acesteia, sau în legătură cu o presupusă conspirație a funcționarilor publici din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului împotriva reclamantei sunt nefondate și nu reprezintă încălcări ale obligațiilor contractuale din partea angajatorului.

Conflictul de interese invocat de recurentă este o falsă problemă întrucât oricând se putea abține de la încheierea de acte juridice pentru una sau cealaltă persoană juridică, în eventualitatea în care considera că se află în conflict de interese. Situația conflictuală pe care o invocă recurenta nu este imputabilă pârâtei. De asemenea, recurenta putea înceta raporturile de muncă cu unul din angajatorii săi, cu respectarea normelor legale în vigoare. În fapt, a optat pentru renunțarea la raportul de muncă cu subscrisul, exercitându-și dreptul conferit de lege de a demisiona. Insă invocarea unei culpe a angajatorului sau a subscrisului ca motiv de încetare a contractului de muncă este vădit abuzivă.

Raportarea la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază la următoarele susțineri:

Esența acțiunii formulate vizează faptul că prin cererea adresata instanței se solicita modificarea termenului încetării contractului de muncă, respectiv să se dispună încetarea contractului fără preavizul de 45 de zile.

Menținerea, prin hotărârea judecătorească, ca temei legal a ordinului privind încetarea contractului de muncă, fără preaviz, presupune că A. ar fi obligată să se întoarcă la Casa de Cultură a Studenților Ploiești timp de 45 de zile .

Prezentarea unei singure zile la Casa de Cultură a Studenților Ploiești generează automat existența unei incompatibilități, respectiv chiar a săvârșirii infracțiunii de conflict de interese, prevăzut de art. 301 noul C. pen., deoarece Casa de Cultură a Studenților Ploiești își desfășoară activitatea în incinta Universității Petrol și Gaze proprietara spațiului, iar recurenta-contestatoare A., începând cu data de 15 martie 2016 a devenit prorector, cu responsabilități sociale și administrative și membru al Consiliului de Administrație al .U.P.G. Ploiești, între părți putând sa apară negocieri sau acte comerciale sau administrative.

În adresa x/22 mai 2016, emisă de Ministerul Tineretului și Sportului privind implicarea unui parlamentar, se specifica clar că măsura înaintării unei adrese de Casa de Cultură a Studenților Ploiești către U.P.G. pentru scutirea de la plata chiriei pentru spațiul în care își desfășoară activitatea, este justificată, deci conform adresei recurent A., în calitate de director al Casei de Cultură a Studenților să ceară scutirea de plată, la Consiliul de Administrație al U.P.G., unde este membră și implicit să devină infractoare.

Aspectele invocate nu pot constitui temei al unei analize în recurs, fiind aspecte factuale.

De altfel, și pârâta prin întâmpinare a arătat în mod just faptul că încheierea raportului de muncă s-a produs la inițiativa recurentei, prin demisie, nu prin emiterea ordinului care a avut doar caracter confirmativ, nu constitutiv. Demisia este un act juridic unilateral al salariatului care produce efecte, respectiv încetarea contractului individual de muncă, la data expirării termenului de preaviz, potrivit art. 81 alin. (7) din Codul muncii, tară a fi necesară aprobarea sa de către angajator. Nefiind îndeplinită condiția nerespectării obligațiilor contractuale, adresa nr. x/12 aprilie 2016 a fost interpretată drept o demisie cu preaviz, drept urmare Ordinul Ministrului Tineretului și Sportului nr. 510 privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantei a fost emis la data de 15 iunie 2016.

Astfel, în raport de motivele invocate hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate recursul reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar cel incident al pârâtei în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge ambele căi de atac ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta A. și de pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului împotriva Sentinței nr. 218 din 12 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iunie 2019.

GGC - CL