ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2089/2019

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte la 28 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Comuna Șoimari, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 37.537,50 RON, a majorărilor și penalităților aferente, până la data plații.

Prin Sentința nr. 583 din 2 aprilie 2019, Judecătoria Vălenii de Munte a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Vălenii de Munte a reținut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materia competenței teritoriale a instanțelor de judecată, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, daca legea nu prevede altfel.

De asemenea, a constatat că, art. 126 alin. (1) din același act normativ stipulează că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Judecătoria Vălenii de Munte a reținut că, prin art. 17.2 din contractul de prestări servicii nr. x din 13 octombrie 2016, părțile au stabilit ca litigiile dintre ele să fie deduse judecății la instanțele judecătorești competente potrivit C. proc. civ., din București.

Constatând că, în cauză, nu se pune problema existenței unui caz de competență teritorială exclusivă referitor la obiectul cauzei, instanța a apreciat că sunt incidente prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., precum și cele ale art. 17.2 din contractul de prestări servicii nr. x din 13 octombrie 2016, prin raportare la art. 126 alin. (1) din actul normativ menționat.

Față de aceste considerente, a apreciat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Sectorului 6 București.

Prin Sentința nr. 5170 din 11 iulie 2019, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte. Constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta Comuna Șoimari, prin primar, a solicitat obligarea pârâtei A. SRL la plata sumei de 37.537,50 RON, datorate în temeiul contractului de prestări servicii nr. x din 13 octombrie 2016, având ca obiect prestarea de servicii de consultanță în domeniul achizițiilor publice.

Verificând actele dosarului, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. II pct. 2 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, potrivit cărora "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Judecătoria Sectorului 6 București a considerat că aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție are sediul social autoritatea contractantă să soluționeze cauza, care, fiind de ordine publică, poate fi invocată de părți și de instanță până la primul termen la care părțile sunt legal citate, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Raportând dispozițiile mai sus menționate la cauza de față, Judecătoria Sectorului 6 București a apreciat că este competentă să judece litigiul Judecătoria Vălenii de Munte, aceasta fiind instanța în circumscripția căreia se află sediul reclamantei, în calitate de autoritate contractantă.

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, prin care reclamanta Comuna Șoimari, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 37.537,50 RON, a majorărilor și penalităților aferente, până la data plații, în baza contractului de prestări servicii de consultanță în domeniul achizițiilor publice nr. x din 13 octombrie 2016.

Prin art. 17.2 din contractul de prestări servicii nr. x din 13 octombrie 2016, părțile au convenit ca litigiile care decurg din executarea acestui contract să fie judecate de instanțele judecătorești competente, potrivit C. proc. civ., din București.

Conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă."

Aceste dispoziții legale reglementează posibilitatea stabilirii unei alte competențe teritoriale decât cea de drept comun, dacă normele de competență nu au caracter exclusiv, alegerea de competență reprezentând o prorogare convențională de competență teritorială.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Din interpretarea normelor legale menționate rezultă că este absolută competența generală, materială și teritorială exclusivă, iar competența teritorială în pricinile privitoare la bunuri (cu excepția celor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ. privitoare la imobile, moștenire, societăți, insolvență sau concordat preventiv și împotriva unui consumator) și la cele referitoare la alte drepturi de care părțile pot să dispună, este relativă.

În ceea ce privește obiectul litigiului dedus judecății, astfel cum s-a arătat, acesta constă în solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 37.537,50 RON, a majorărilor și penalităților, până la data plații, în baza contractului de prestări servicii de consultanță în domeniul achizițiilor publice nr. x din 13 octombrie 2016.

Așadar, prin raportare la prevederile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., mai sus enunțate, norma de competență aplicabilă în cauză este de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că prin întâmpinarea formulată la 1 februarie 2019 (data depunerii la oficiul poștal), pârâta SC A. SRL a invocat, în termenul prevăzut de normele legale mai sus evocate, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Vălenii de Munte, prin raportare la dispozițiile art. 107 C. proc. civ. - sediul său fiind în sectorul 6 al municipiului București - precum și la prevederile art. 17.2 din contractul de prestări servicii nr. x din 13 octombrie 2016, conform cărora părțile au convenit ca litigiile care decurg din executarea acestui contract să fie judecate de instanțele judecătorești competente potrivit C. proc. civ., din București.

Reținând că, în cauză, nu se pune problema existenței unei competențe teritoriale exclusive, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul, precum și cele ale art. 126 alin. (1) din același act normativ, opoziția pârâtei, manifestată prin invocarea excepției de necompetență a Judecătoriei Vălenii de Munte, făcând operantă clauza inserată în art. 17.2 din contractul de prestări servicii cu privire la alegerea de competență convenită de părți pentru soluționarea litigiilor izvorâte din contract.

Constatarea Judecătoriei Sectorului 6 București, în sensul că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. II pct. 2 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, față de caracterul de act administrativ al contractului, este contrazisă de mențiunile inserate de părți în art. 20 din cuprinsul acestuia - "Legea aplicabilă contractului" - unde, la art. 20.1 se prevede că acesta este un "contract civil și va fi interpretat conform legii civile și, în subsidiar, legislației în materia achizițiilor publice din România".

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2019.

GGC - CL