ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4789/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraș, la data de 17 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Comuna Hârseni- prin Primar a chemat în judecată pe pârâta Societatea A., solicitând instanței ca, după administrarea probelor, prin sentința ce o va pronunța, să dispună rezilierea Acordului de implementare S.I.I. Sistem Informatic Integrat E- Buget. Eu încheiat la data de 29.10.2015 între reclamantă și pârâtă- în calitate de furnizor al sistemului informatic integrat, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de pârâtă; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin Sentința civilă nr. 1040/2019 din 11 aprilie 2019, Judecătoria Făgăraș a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Făgăraș, invocată de pârâtă, și în consecință: a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta Comuna Hârseni, reprezentată prin primar, în contradictoriu cu pârâta Societatea A. SRL, având ca obiect reziliere contract, în favoarea Judecătoriei Sector 6 București; a dispus trimiterea dosarului instanței competente.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Făgăraș a reținut, privitor la competența teritorială, că potrivit art. 107 din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, competența teritorială alternativă fiind reglementată de dispozițiile art. 113 din C. proc. civ., iar potrivit art. 126 din C. proc. civ., cu excepția cazurilor de competență exclusivă, în procesele privitoare la bunuri, părțile pot conveni ca acestea să fie judecate și de alte instanțe decât cele care ar fi potrivit legii competente teritorial să le judece.

Conform pct. 6 din contractul încheiat între părți, orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest acord va fi soluționat de către instanțele judecătorești de la sediul social al furnizorului sau de la locul plății, definind locul plății ca fiind cel de la sediul sucursalei sau agenției instituției de credit la care este deschis contul bancar al furnizorului. Din înscrisurile de la dosar și susținerile părților, s-a constatat că sediul social al furnizorului, pârâta din prezenta cauză, se află în sectorul 6 București, contul bancar al furnizorului fiind deschis tot la o instituție de credit din sectorul 6 București.

2.2). La data de 20 mai 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă, iar prin Sentința civilă nr. 4461 din 19 iunie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta Comuna Hârseni prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Societatea A. SRL, în favoarea Judecătoriei Făgăraș; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța în drept să hotărască asupra conflictului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., și a avut în vedere că prin întâmpinarea depusă la data de 16.11.2018 la dosarul declinat pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Ulterior, la data de 08.01.2019 pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Făgăraș, iar prin Sentința civilă nr. 1040/11.04.2019 Judecătoria Făgăraș a admis această excepție și a dispus declinarea în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

În condițiile în care pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, prin întâmpinare, și cum formularea întâmpinării este obligatorie în cauza dedusă judecății, a considerat instanța că trebuia să se rețină constatarea decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepții de ordin privat, în baza art. art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. coroborat cu art. 205 alin. (2), lit. b), art. 208 din C. proc. civ.

Excepția necompetenței teritoriale reținute și găsite întemeiate în baza art. 126 alin. din C. proc. civ., învederează caracterul relativ al excepției, care ocrotește un interes privat, al pârâtei în cazul de față, astfel că invocarea acesteia se afla exclusiv la îndemâna pârâtei, cu obligativitatea acesteia de a o consemna în cuprinsul întâmpinării depuse la data de 16.11.2018.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Judecătoriei Făgăraș, pentru următoarele considerente:

În cauză, instanțele au reținut corect obiectul cererii de chemare în judecată, ca fiind rezilierea Acordului de implementare S.I.I. Sistem Informatic Integrat E- Buget. Eu încheiat la data de 29.10.2015 între reclamantă, o autoritate publică, și pârâtă- un profesionist- în calitate de furnizor al sistemului informatic integrat.

Din această perspectivă, în raport de dispozițiile art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., care stabilesc o competență alternativă, reclamanta avea posibilitatea să aleagă între instanța de la sediul pârâtei sau instanța locului plății prevăzută în contract, competența teritorială fiind relativă, iar normele care o reglementează, de ordine privată, având, în principiu, caracter dispozitiv.

Art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. stabilește:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Din interpretarea textului de lege precitat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, când aceasta este obligatorie, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta devine competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar fi de competența teritorială a altei instanțe.

O astfel de interpretare se impune și din perspectiva că legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență, în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

Or, în speță, așa cum corect a reținut și Judecătoria Sectorului 6 București, pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinarea formulată, deși a primit comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, conform dovezii de la dosarul declinat, ci abia la data de 08 ianuarie 2019, deci, cu nerespectarea art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Așadar, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, eventuala necompetență teritorială de ordine privată era acoperită prin neinvocarea excepției de către partea interesată în termenul de decădere expres prevăzut de art. 130 alin. (3) din Noul C. proc. civ., astfel că, Judecătoria Făgăraș a rămas competentă să judece litigiul.

Față de succesiunea cronologică a actelor de procedură îndeplinite în cauză, Înalta Curte constată că excepția necompetenței a fost invocată ulterior depunerii întâmpinării și a fost soluționată abia la termenul din 11 aprilie 2019, moment la care instanța nu se mai putea dezînvesti, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Făgăraș și, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) din Noul C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Făgăraș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Hârseni prin Primar și pe pârâta Societatea A., în favoarea Judecătoriei Făgăraș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2019.

GGC - OB