ÎCCJ, Decizia nr. 33/2020

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 61/S din 25 aprilie 2017, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., în temeiul puterii de lucru judecat.

Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, prin Decizia nr. 226/Ap din 27 februarie 2018, a admis apelul declarat de reclamantul A., a respins excepția puterii de lucru judecat și a respins excepția inadmisibilității. Prin aceeași hotărâre a admis excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins contestația formulată și precizată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A. privind Notificarea nr. x din 26 iulie 2016.

Prin cererea formulată la 25 iulie 2017 pe rolul Tribunalului Brașov, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 61/2017 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea căii de atac, revizuentul a arătat că această sentință contravine Deciziei nr. 142/Ap din 22 noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2000, irevocabilă prin Decizia nr. 1134 din 28 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 68/S din 8 martie 2018, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, invocată prin întâmpinare de S.C. B. S.A. și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată și precizată de revizuentul A. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 760 din 9 aprilie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, reținând incidența în cauză a prevederilor noului C. proc. civ., a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, cu motivarea că hotărârea supusă revizuirii în prezenta cauză, Sentința nr. 61S din 25 aprilie 2017 a rămas definitivă prin Decizia nr. 226/Ap a Curții de Apel Brașov, pronunțată la 27 februarie 2018, de la această dată începând să curgă termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ., ce are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.

Cum cererea de revizuire a fost formulată la 25 iulie 2018, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, calculat de la 27 februarie 2018, instanța constată că în cauză a intervenit sancțiunea decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și admiterea cererii de revizuire. În susținerea motivelor de recurs, s-a arătat că revizuirea Sentinței civile nr. 61/S din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Brașov a fost depusă în termen, dispoziția potrivnică fiind Decizia nr. 1134 din 28 martie 2018, întrucât dispozitivul nu a fost comunicat potrivit art. 261 alin. (3) din C. proc. civ. în termen de 7 zile de la pronunțare și nici motivarea nu i-a fost comunicată, în baza art. 264 alin. (1) din același act normativ în termen de 30 de zile de la pronunțare, decizia fiind predată arhivei la 14 mai 2018.

Prin încheierea din 13 ianuarie 2020 s-a admis în principiu recursul formulat de recurentul A. și s-a fixat termen de judecată la 3 februarie 2020, cu citarea părților.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, calea de atac va fi examinată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1), (5) din același act normativ, deoarece criticile de nelegalitate formulate vizează, în fapt, încălcarea dispozițiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Contrar celor susținute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din actul normativ menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speța dedusă judecății de la data pronunțării Deciziei civile nr. 1134 din 28 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., anume de la 28 martie 2018.

Cererea de revizuire a fost formulată la 30 iulie 2018 și, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii care, în speță, este reprezentat de data pronunțării acestei hotărâri sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susține necomunicarea hotărârii într-un anume interval de timp.

De asemenea, motivele invocate de recurent nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 760 din 9 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 februarie 2020.

GGC - NN