ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 614/2019

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Sentința nr. 34/S/2006, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de A. în contradictoriu cu pârâții SC B. SA, C., D., SC E. SA și SC F. SA, în favoarea Judecătoriei Brașov.

Sentința civilă nr. 34/S/2006 nu a fost recurată și a rămas irevocabilă la data de 6 martie 2006, conform adresei emisă de Tribunalul Brașov.

Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Brașov, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 34/S/2006 a Tribunalului Brașov, cererea de revizuire fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, revizuentul a arătat, în esență, că Sentința civilă nr. 34/S/2006 a Tribunalului Brașov este contrară Deciziei civile nr. 142/Ap pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/2000 și Deciziei nr. 1134 din data de 28 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2001.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații au invocat excepția tardivității și excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Prin Sentința civilă nr. 178/S din data de 17 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a avut în vedere faptul că revizuirea a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, constatând că una dintre hotărârile pretins potrivnice a fost pronunțată de instanța supremă, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți.

La data de 24 septembrie 2018 dosarul a fost înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din data de 21 martie 2019, instanța a rămas în pronunțare asupra excepțiilor invocate de intimați în cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosar.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în raport de excepția tardivității invocată de intimata SC F. SA Brașov, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.

În speță, hotărârile pretins potrivnice sunt Sentința civilă nr. 34/S/2006 pronunțată de Tribunalul Brașov și Decizia civilă nr. 142/Ap pronunțată de Curtea de Apel Brașov, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1134 din data de 28 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Ultima hotărâre, în sensul dispozițiilor legale anterior redate, este Decizia civilă nr. 1134 pronunțată de instanța supremă la data de 28 martie 2018, astfel încât, în conformitate cu art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 28 aprilie 2018.

Cum cererea de revizuire a fost depusă la data de 30 iulie 2018, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, instanța constată că în cauză a intervenit sancțiunea decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca fiind tardiv introdusă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuentul A.

Având în vedere soluția pronunțată cu privire la excepția tardivității și prioritatea în soluționarea acesteia față de excepția inadmisibilității, Înalta Curte nu se va mai pronunța asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Cu privire la cererea formulată de SC F. SA de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Însă, dacă partea care solicită acordarea cheltuielilor de judecată este îndreptățită să obțină, în condițiile art. 274 C. proc. civ., obligarea părții adverse la plata acestora, îi revine sarcina de a proba cuantumul cheltuielilor pretinse.

Această concluzie se desprinde atât din dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ., care fac referire la cheltuielile pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a efectuat, cât și din regula generală în materie de probațiune aplicabilă procesului civil, cuprinsă în prevederile art. 1169 C. civ.

Onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.

În speță, intimata SC F. SA a depus la dosar extras de cont și factură fiscală, ambele în copie, motiv pentru care Înalta Curte reține că nu au fost administrate dovezile necesare sub aspectul acestor cheltuieli și va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței civile nr. 34/S din data de 27 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. x/2005.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de SC F. SA Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2019.

Procesat de GGC - GV