ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

19.06.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 01.04.2020 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Giurgiu invocată din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 591 alin. (2) C. proc. pen. și art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulate de către petentul A., deținut în Penitenciarul Giurgiu, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a se pronunța în acest sens, Judecătoria Giurgiu a reținut că petentul condamnat se află în executarea 20 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 82/FCJI/2019 a Curții de Apel Iași.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 593 C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare.

De asemenea, a reținut că în cauza de față, instanța de executare este Curtea de Apel Iași, iar instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere este Curtea de Apel București.

Drept urmare, instanța a constatat că, în speță, competenta materială aparține Curții de Apel București, instanță în circumscripția se află locul de detenție a petentului condamnat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția penală, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din data de 04.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis excepția necompetenței materiale invocate de judecătorul delegat cu executarea.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 593 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a sesizat instanța ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că prin cererea formulată, petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând motive medicale conform art. 591 alin. (1) raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

A constatat că petentul se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 82/FCJI din data de 04.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze penale cu minori, definitivă prin necontestare, în urma recunoașterii și punerii în executare a hotărârii de contopire de pedepse din 31.08.2016 a secției 1 din Cadrul Curții Regionale din Alicante, pronunțată în Dosarul de executare nr. x/2015, în urma căreia a fost aprobat calculul total al condamnărilor acumulate prin Hotărârea din 10.10.2016 a secției 1 din Cadrul Curții Regionale din Alicante.

Pentru a dispune astfel Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze penale cu minori, a constatat că pedepsele aplicate prin:

- sentința Judecătoriei Penale nr. 5 din Alicante, cu nr. 134/2013, pronunțată la data de 15.04.2013, rămasă definitivă la data de 15.04.2013 de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de "tâlhărie" prev. de art. 242. 1 din C. pen. spaniol și de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de "agresiune sexuală" prev. de art. 178 din C. pen. spaniol, constând în aceea că, la data de 16.06.2012, împreună cu numitul B., a acostat-o pe numita C. care se afla la grupul sanitar din stația de autobuz din Alicante unde, prin amenințare, victima a fost deposedată de bunuri în valoare de 505 euro pe care le avea în geantă (suma de 130 euro, 2 telefoane și un iPod), cei doi desfăcându-i apoi nasturii de la cămașă și încercând să o introducă într-una din băi, acțiune ce nu a mai fost finalizată datorită rezistenței victimei,

- sentința Judecătoriei Penale nr. 1 din Alicante, cu nr. 408/2013, pronunțată la data de 19.11.2013, rămasă definitivă la data de 19.11.2013, de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de "tâlhărie" prev. de art. 242. 1 din C. pen. spaniol și de 1 an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 147 din C. pen. spaniol, constând în aceea că, la data de 17.06.2012, în jurul orelor 22:00, a acostat-o pe numita D., împreună cu numitul B., într-o parcare subterană din Alicante, cu scopul de a-i sustrage geanta și, întrucât victima a opus rezistență, cei doi au exercitat acte de agresiune asupra acesteia, până și-a pierdut starea de conștientă, în cele din urmă reușind să-i sustragă geanta în care avea bijuterii și alte bunuri personale (prejudiciu în valoare de 1683 euro). Ca urmare a actelor de agresiune ce au fost exercitate asupra sa, victima a suferit leziuni vindecabile într-un număr de 106 zile îngrijiri medicale,

- sentința Audienței Provinciale din Murcia, cu nr. 153/2013, pronunțată la data de 05.06.2013, trei pedepse de câte trei ani închisoare pentru comiterea unui număr de trei infracțiuni de furt cu violență, prev. de art. 237 și art. 242 alin. (1) din C. pen. spaniol, respectiv de un an închisoare și de trei ani închisoare, pentru complicitate la două infracțiuni de agresiune sexuală prev. de art. 179 rap. la art. 29 din C. pen. spaniol, constând în aceea că, în dimineața zilei de 22.06.2012, începând cu ora 01:30, condamnatul A. și numitul B. le-au abordat pe stradă, pe rând, în localitatea Murcia, pe numitele E., F. și G., au exercitata acte de violență asupra acestora și le-au sustras gentile în care aveau sume de bani, telefoane și alte bunuri personale. În cazul primelor două victime, cei doi au încercat să întrețină și raporturi sexuale prin constrângere, nefinalizându-și acțiunile și abandonând victimele datorită apropierii unor trecători.

- sentința Audienței Provinciale din Alicante, secția nr. 1, cu nr. 271/2014, pronunțată la data de 31.03.2014, de 15 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de agresiune sexuală - subtipul viol, prev. de art. 179 și art. 180 alin. (1) pct. 2 din C. pen. spaniol și de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de furt prin violență (tâlhărie) prev. de art. 147 și 148 alin. (1) din C. pen. spaniol, constând în aceea că, la data de 18.06.2012, în jurul orelor 21:00, condamnatul A. a acostat-o împreună cu numitul B. pe victima H., în parcarea subterană a imobilului în care aceasta locuia în Alicante, au constrâns-o să le remită suma de 70 euro pe care sus-numita o avea asupra sa, într-un portofel, apoi au condus-o cu forța într-o zonă mai puțin circulată a parcării și au obligat-o să întrețină raporturi sexuale și să le remită și alte bunuri pe care le avea (telefon, un lănțișor din aur), ce au fost recunoscute în România prin Sentința penală nr. 39FCJI/11.08.2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze penale cu minori, pronunțată în Dosarul cu nr. x/2017, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 338/A//3.10.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost contopite prin hotărârea din 31.08.2016 a secției 1 din Cadrul Curții Regionale din Alicante, pronunțată în Dosarul de executare nr. x/2015, pedeapsa rezultantă aplicată fiind de 20 (douăzeci) ani închisoare.

Totodată, a constatat intervenită o cauză de micșorare a pedepsei rezultante stabilite prin Sentința penală nr. 39FCJI/11.08.2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze penale cu minori, pronunțată în Dosarul cu nr. x/2017, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 338/A/3.10.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală de la 30 (treizeci) ani închisoare la 20 (douăzeci) ani închisoare.

Potrivit art. 593 C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare.

Competența stabilită de art. 593 C. proc. pen. este una absolută și exclusivă, instanța competentă să soluționeze cererea de întrerupere a executării pedepsei, dacă petentul se află încarcerat, fiind cea în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.

Pentru a stabili instanța competentă material să soluționeze cererea, judecătorul delegat a avut în vedere atât dispozitivul, cât și considerentele Deciziei nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care prin Secții Unite, în care, soluționând un recurs în interesul legii s-a stabilit că "Instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanțele naționale cu pedepsele aplicate de instanțele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanța corespunzătoare instanței de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate. În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate."

Deși dispozițiile acestei decizii obligatorii se referă doar la situația cererilor de contopire, totuși judecătorul delegat a apreciat că argumentele care au stat la baza adoptării acestei hotărâri rămân valabile și în ceea ce privește stabilirea competenței unei cereri de întrerupere a executării unei pedepse recunoscute de către Curtea de Apel București.

În acest sens sunt chiar considerentele Deciziei nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a reținut că această competență, a Curții de Apel, "reglementată în dispozițiile menționate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen.".

În cauza dedusă judecății a constatat faptul că petentul a fost condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de tâlhărie calificată, tentativă de viol și viol, infracțiuni care potrivit art. 35 C. proc. pen. sunt de competența materială a judecătoriei.

Conform art. 592 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 591 alin. (2) C. proc. pen. "în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a), cererea de amânare a executării pedepsei se depune la judecătorul delegat cu executarea, însoțită de înscrisuri medicale. Judecătorul delegat cu executarea verifică competența instanței și dispune, după caz, prin încheiere, declinarea competenței de soluționare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale."

Prin urmare, judecătorul delegat a constatat că în cauză competentă să soluționeze prezenta cerere de întrerupere a executării pedepsei este Judecătoria Giurgiu, instanță în a cărei rază teritorială se află locul de deținere în care petentul era încarcerat la data formulării acestei cereri, instanță corespunzătoare în grad celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Giurgiu.

Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul asupra căruia poartă conflictul negativ de competență este cererea formulată de petentul A. prin care solicită întreruperea executării pedepsei, invocând motive medicale conform art. 591 alin. (1) raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În acest context, Înalta Curte constată că petentul se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 82/FCJI din data de 04.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze penale cu minori, definitivă prin necontestare, în urma recunoașterii și punerii în executare a hotărârii de contopire de pedepse din 31.08.2016 a secției 1 din Cadrul Curții Regionale din Alicante, pronunțată în Dosarul de executare nr. x/2015, în urma căreia a fost aprobat calculul total al condamnărilor acumulate prin Hotărârea din 10.10.2016 a secției 1 din Cadrul Curții Regionale din Alicante.

Evaluând cauza prin prisma acestor considerații, Înalta Curte reține aplicabilitatea dispozițiilor Deciziei nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secții Unite, recurs în interesul legii potrivit căruia "Instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanțele naționale cu pedepsele aplicate de instanțele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanța corespunzătoare instanței de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate. În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate."

Așadar, Înalta Curte constată că petentul a fost condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de tâlhărie calificată, tentativă de viol și viol, infracțiuni care potrivit art. 35 C. proc. pen. sunt de competența materială a judecătoriei.

În ceea ce privește competența teritorială, aceasta aparține Judecătoriei Giurgiu, având în vedere că petentul se află încarcerat în Penitenciarul Giurgiu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Giurgiu, instanță căreia i se va trimite dosarul.