ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2019

Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimații Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând: - constatarea nulității Hotărârii nr. 543/15.05.2018 a Plenului CSM; - constatarea nulității Raportului nr. x/19 octombrie 2017 emis de Agenția Națională de Integritate; - constatarea nulității Rezoluției nr. 1096/IJ/623/DIJ/24.06.2016 emisă de Inspecția Judiciară; - constatarea stării de incompatibilitate în care se regăsește judecătorul B., inspector șef al Inspecției Judiciare; - constatarea nulității Raportului nr. x/2018 emis de Inspecția Judiciară; - apărarea reputației sistemului judiciar și a contestatoarei. Prin cererea introductivă, contestatoarea a formulat și cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Agenției Naționale de Integritate, în conformitate cu disp. art. 68 C. proc. civ. În motivarea contestației, se arată că Plenul CSM a fost alcătuit nelegal, datorită protocolului încheiat cu Serviciul Român de Informații, având sarcini să dea informații și să primească informații de la Serviciu, să facă planuri comune de anchetă disciplinară, iar singurul consilier al președinților CSM, începând cu anul 2011 este doamna C., fost ofițer DIPI. Se mai susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea secretului deliberării, deoarece la deliberare au rămas și alte persoane, respectiv secretarul general al CSM și alți doi angajați ai aparatului propriu. Mai mult, susține contestatoarea, membrii CSM nu au votat efectiv, ci doar au semnat buletinele de vot. Hotărârea atacată și raportul premergător sunt nelegale, deoarece utilizarea sintagmei "magistrat executant, care pronunță decizii la ordinul șefilor serviciilor secrete", pune într-o lumină nefavorabilă prestanța și credibilitatea unui stat de drept, în ansamblul său. Cu privire la Rezoluția nr. 1096/IJ/623/DIJ din 24 iunie 2016 a Inspecției Judiciare, contestatoarea susține că este expresia unui abuz de putere săvârșit de către inspectorul șef, acesta găsindu-se și în stare de incompatibilitate prin apartenența sa la D. Contestatoarea invocă excepția de neconstituționalitate a disp. art. 44 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, interpretată prin raportare la art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 . S-a dispus citarea în proces a Agenției Naționale de Integritate, D. și B.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, referitor la capetele de cerere nr. x și 6, respingerea contestației ca neîntemeiată; la capătul de cerere nr. x, respingerea ca inadmisibil; în ceea ce privește capetele de cerere 2 și 4, admiterea excepției necompetenței materiale a ICCJ, secția contencios administrativ și fiscal și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive; față de capătul de cerere nr. x - admiterea excepției necompetenței funcționale a ICCJ - SCAF și trimiterea cauzei la Completul de 5 judecători al aceleiași instanțe, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii; în ceea ce privește capetele de cerere nr. x, 3 și 4, conexarea la Dosarul nr. x/2018; respingerea cererii de chemare în judecată a altor persoane ca inadmisibilă. Cu privire la contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 543/2018 a CSM și a cererii de apărare a reputației, intimatul susține că, în virtutea dreptului său de apreciere, afirmațiile făcute de domnul E. "am destule dovezi că acești oameni mi-au furat trei ani din viață pe care nu mai poate să mi-i dea nimeni înapoi", în contextul în care acesta a negat existența unor întâlniri cu generalul Coldea și alte persoane din cadrul Serviciului Român de Informații, nu s-a adus atingere independenței sistemului judiciar sau reputației profesionale a contestatoarei, având în vedere că apărarea reputației profesionale vizează actele și faptele comise față de judecător în timpul îndeplinirii și în legătură cu îndeplinirea de către acesta a îndatoririlor și responsabilităților profesionale ce le revin în procesul de înfăptuire a actului de justiție. Din transcrierea intervenției telefonice reiese că afirmațiile domnului E. nu au legătură cu activitatea instanțelor, ci se referă la pretinse întâlniri ale oamenilor politici și conducerea SRI. Agenția Națională de Integritate a formulat punct de vedere la solicitarea de chemare în judecată a altor persoane, arătând că cererea este inadmisibilă, în conformitate cu disp. art. 68 C. proc. civ. D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive; excepția de necompetență materială a instanței cu privire la faptele prezentare la paginile 25-51 din contestație; excepția autorității de lucru judecat pentru faptele arătate la filele x din contestație; excepția litispendenței și conexarea la Dosarul nr. x/2018.

Printr-o cerere completatoare, contestatoarea invocă excepția de neconstituționalitate a disp. art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 prin raportare la disp. art. 1 alin. (5) și a art. 126 alin. (6) din Constituția României și a disp. O.U.G. nr. 77/2018 și excepția lipsei calității de reprezentant a inspectorului șef al Inspecției Judiciare.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra contestației formulate 4.1. Cu privire la cererea de anulare a HPCSM nr. 543 din 15 mai 2018 Contestatoarea a formulat cerere de apărare a reputației sale profesionale și a reputației și integrității sistemului judiciar, față de afirmațiile făcute de domnul E. în cadrul unei emisiuni televizate, susținându-se că acesta ar fi declarat "că ar fi fost condamnat de către domnul Coldea și domnul Maior". Avându-se în vedere prevederile legale incidente instituției de care a uzat contestatoarea, respectiv art. 75 din Legea nr. 303/2004, este evident că apărarea reputației profesionale vizează actele și faptele comise față de judecători, în timpul și în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor și responsabilităților profesionale ce le revin în procesul de înfăptuire a actului de justiție. În speță, aceste prevederi legale nu sunt îndeplinite deoarece afirmațiile nu au legătură cu activitatea judecătorului și nici cu sistemul de justiție. În legătură cu aspectele referitoare la existența unui protocol de colaborare între CSM și SRI nu au fost invocate cu ocazia analizării cererii de apărare a reputației, aceeași concluzie desprinzându-se și pentru aspectele referitoare la numirea doamnei C., în funcția de consilier al președintelui CSM. Aspectele invocate nu conduc în niciun mod la dezlegarea pricinii de față ce are ca obiect apărarea reputației profesionale. Sunt nefondate și criticile prin care se susține încălcarea secretului deliberării, prin rămânerea la deliberare a unor persoane ce nu sunt membri ai Consiliului, ci din aparatul propriu al CSM, avându-se în vedere că dispozițiile C. proc. civ. cu privire la deliberarea pentru pronunțarea hotărârilor judecătorești nu sunt aplicabile, fiind vorba despre o procedură administrativă. 4.2. Cu privire la cererea de anulare a Raportului nr. x/2018 Cererea urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, raportul reprezintă un act premergător Hotărârii nr. 543/2016, iar actul ce se contestă în instanță, potrivit disp. art. 30 din Legea nr. 317/2004, modificată și completată, fiind hotărârea Plenului, iar nu actele/operațiunile prealabile acesteia. 4.3. Cu privire la cererea de anulare a Raportului nr. x/19 octombrie 2017 emis de Agenția Națională de Integritate și de constatare a stării de incompatibilitate a inspectorului șef al Inspecției Judiciare, B. În temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței materiale în soluționarea celor două capete de cerere și va declina competența în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, avându-se în vedere că sunt incidente disp. art. 127 alin. (1) C. proc. civ. Față de soluția dispusă, se reține că Înalta Curte nu se poate pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a D., excepției autorității de lucru judecat invocată de D., excepției lipsei calității procesuale pasive a CSM, excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată a altor persoane întemeiată pe disp. art. 68 C. proc. civ., excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspecției Judiciare și excepției lipsei de reprezentare a inspectorului șef al Inspecției Judiciare. 4.4. Cu privire la cererea de anulare a Rezoluției nr. 1096/IJ/623/DIJ din 24 iunie 2016 Prin rezoluția atacată s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare față de contestatoare pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2007 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, solicitându-se totodată secției pentru judecători în materie disciplinară a CSM să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004. Deși prin Hotărârea nr. 1J/08.02.2017 a fost admisă acțiunea disciplinară și i s-a aplicat contestatoarei sancțiunea excluderii din magistratură și, ulterior, ICCJ - Completul de 5 judecători, prin Decizia nr. 336/13 decembrie 2017 s-a dispus înlocuirea sancțiunii excluderii din magistratură cu sancțiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la Curtea de Apel Târgu Mureș, în prezenta cauză, contestatoarea atacă direct în fața instanței Rezoluția nr. 1096/2016. Întrucât Înalta Curte, secția contencios administrativ și fiscal este competentă să se pronunțe numai cu privire la hotărârea adoptată de Plenul CSM, iar Completul de 5 judecători al ICCJ soluționează contestațiile în materie disciplinară împotriva hotărârilor secției pentru judecători a CSM, urmează a se admite excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a se declina acest capăt de cerere către Curtea de Apel Constanța, întrucât contestatoarea are calitatea de judecător la Curtea de Apel București. 4.

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale Avându-se în vedere că neconstituționalitatea disp. art. 44 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 prin raportare la art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și O.U.G. nr. 77/2018 privește capetele de cerere a căror competență de soluționare a fost declinată, se apreciază că prezenta instanță nu are posibilitatea să se pronunțe asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale. 4.

Cu privire la excepția de litispendență, Înalta Curte, observând că se contestă HPCSM diferite, a respins excepția ca nefondată.