ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3455/2019

Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a chemat în judecată pe pârâții Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând: - nulitatea Hotărârii nr. 27/11.01.2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii; - nulitatea Raportului Agenției Naționale de Integritate nr. x; - nulitatea Rezoluției Inspecției Judiciare nr. x din 24.06.2016; - constatarea stării de incompatibilitate în care se găsește judecătorul B., inspector șef al Inspecției Judiciare; - apărarea reputației sistemului judiciar și a contestatoarei. Totodată, contestatoarea a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane - Agenția Națională de Integritate, întemeiată pe disp. art. 68 C. proc. civ. În motivarea contestației, se expun, în esență, cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității Hotărârii nr. 27/11.01.2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, următoarele argumente: Nelegalitatea hotărârii atacate derivă din nelegala alcătuire a Plenului CSM, față de împrejurarea semnării unui protocol de colaborare cu Serviciul Român de Informații, prin care intimatul CSM primește sarcini de la SRI, dar și oferă informații Serviciului despre magistrați, fac planuri comune de anchetă disciplinară și, astfel, unii magistrați au fost înlăturați din magistratură. O probă în acest sens este numirea în funcția de consilier al președinților CSM, începând cu anul 2011, a doamnei C., fost ofițer DIPI și, totodată trebuie clarificat în ce a constat procedura de denunțare a Protocoalelor intervenite între Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară și Serviciul Român de Informații. Se invocă și faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea secretului deliberării, abatere disciplinară prevăzută de disp.art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, deoarece la deliberare au rămas secretarul general al CSM și alte două persoane din aparatul propriu al CSM, mai mult, în realitate nu a avut loc nicio deliberare, ci doar s-au semnat buletinele de vot. Contestatoarea susține că s-a respins neîntemeiat cererea de apărare a reputației, deoarece utilizarea sintagmei de "magistrat executant, corupt, nepregătit", pune într-o lumină nefavorabilă prestanța și credibilitatea unui stat de drept, în ansamblul său. În privința capătului de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității Rezoluției nr. x/24.06.2016 a Inspecției Judiciare de exercitare a acțiunii disciplinare, se arată că este expresia unui abuz de putere săvârșit de către inspectorul-șef B., care a generat un conflict de natură constituțională între CSM, ICCJ, pe de o parte, și Agenția Națională de Integritate, pe de altă parte. Acest fapt se datorează lipsei constatării stării de incompatibilitate a contestatoarei de către Agenția Națională de Integritate și, totodată, a declanșării acțiunii disciplinare prin Inspecția Judiciară. Contestatoarea invocă neconstituționalitatea disp. art. 44 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, interpretate prin raportare la art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, existând un paralelism de competențe între Agenția Națională de Integritate și Consiliul Superior al Magistraturii. Rezoluția nr. 1096/IJ/623/DIJ/24.06.2016 a Inspecției Judiciare de exercitare a acțiunii disciplinare este emanația unei persoane, consideră contestatoarea, aflate în stare de incompatibilitate și, de aceea, este nulă. Se susține că inspectorul șef al Inspecției Judiciare, B. se află în incompatibilitate avându-se în vedere calitatea acestuia de membru al D., apartenență pentru care acesta este și cercetat penal pentru fals în declarații. Contestatoarea a solicitat citarea în calitate de pârâți a D., Agenției Naționale de Integritate și B.

Prin întâmpinare, pârâta Inspecția Judiciară solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive pentru capetele de cerere privitor la constatarea nulității HPCSM nr. 27/2016 și Raportului ANI nr. x/19.10.2017. Se invocă excepția inadmisibilității cererii în ceea ce privește anularea Rezoluției nr. x/2016. Referitor la solicitarea de constatare a stării de incompatibilitate a inspectorului șef, învederează pârâta că nu există elemente concrete care să pună la îndoială imparțialitatea și independența acestuia. Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând pentru petitele 2 și 4 din cerere, admiterea în principal, a excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București și, în subsidiar, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii ca nefiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă față de capătul de cerere nr. x, admiterea excepției necompetenței funcționare a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal și trimiterea cauzei Completului de 5 judecători al Înaltei Curți; excepției lipsei calității procesuale pasive, excepției inadmisibilității aceleiași cereri; respingerea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 44 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, ca inadmisibilă, în ceea ce privește capetele de cerere nr. x, 3 și 4 și existența pe rolul Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal a Dosarului nr. x/2018 cu același obiect, admiterea excepției de litispendență și conexarea prezentei cauze la Dosarul nr. x/2018; cu privire la cererea de chemare în judecată a altor persoane, solicită respingerea ca inadmisibilă. În combaterea contestației formulate împotriva Hotărârii PCSM nr. 27/2018, intimatul CSM solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. Referitor la încălcarea secretului deliberării, reglementat de disp. art. 395 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la deliberare iau parte numai membrii completului de judecată care au participat la dezbateri, se arată că normele C. proc. civ. nu sunt incidente, nefiind în discuție o procedură judiciară, ci administrativă. Referitor la netemeinicia contestației, intimatul susține că relatările presei au avut ca scop informarea opiniei publice cu privire la un subiect de interes pentru publicul larg, respectiv integritatea justiției, motiv pentru care s-a apreciat că reputația profesională a magistratului nu a fost afectată, în contextul în care la acel moment cu privire la activitatea contestatoarei, existau suspiciuni rezonabile privind săvârșirea unei abateri disciplinare. Asupra legalității și temeiniciei hotărârii atacate, intimatul consideră că, în virtutea dreptului său de apreciere, Plenul CSM a reținut, în mod corect, că opiniile critice apărute în presă și analizate de Inspecția Judiciară nu sunt de natură a aduce atingere reputației profesionale a magistratului sau independenței sistemului judiciar, în ansamblul său. Dreptul de apreciere, arată intimatul, s-a realizat fără exces de putere, cu respectarea competențelor prevăzute de lege. Agenția Națională de Integritate a depus la dosar un punct de vedere referitor la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție forțată, solicitând respingerea ca inadmisibilă a acesteia, în temeiul art. 68 C. proc. civ. Prin întâmpinare, D. solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive; excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal pentru faptele prezentate la pagina 25-51 din contestație; excepția autorității lucrului judecat pentru faptele cu caracter penal prezentate la pag. 25-51 din contestație; excepția litispendenței, deoarece există pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție o serie de dosare ce au același obiect cu prezenta cauză. Printr-o cerere completatoare depusă prin fax în data de 06.12.2018, contestatoarea invocă excepția de neconstituționalitate a disp. art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, prin raportare la disp. art. 1 alin. (5), art. 21, art. 126 alin. (6) din Constituția României, în măsura în care nu permit verificarea rapoartelor de evaluare a ANI de către instanțele de contencios administrativ; neconstituționalitatea O.U.G. nr. 77/2018 prin care a fost prelungit mandatul inspectorului șef al Inspecției Judiciare; formulează cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu interpretarea art. 2 și art. 19 alin. (1) din TFUE și excepția lipsei calității de reprezentant al Inspecției Judiciare a inspectorului șef.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra contestației formulate 3.1. Cu privire la cererea de anulare a HPCSM nr. 27/11.01.2018 Prin cererea de apărare a reputației, contestatoarea a avut în vedere acuzațiile de corupție și represiune nedreaptă ce i-au fost aduse în spațiul public, precum și motivele expuse în comunicatul public în data de 09.01.2017 pe website-ul Direcției Naționale Anticorupție prin care s-au solicitat Inspecției Judiciare verificări față de declarațiile ce au fost făcute la un post de televiziune, în perioada 28.12.2016 - 05.01.2017, cu referire la aceasta. Prin hotărârea atacată, Plenul CSM a respins cererea de apărare a reputației profesionale, reținând rolul pe care îl ocupă presa, acela de a informa și de a veghea la respectarea regulilor democrației, dar și că relatările analizate au avut tocmai scopul de a informa opinia publică cu privire la un subiect care prezintă interes pentru publicul larg, și anume înfăptuirea justiției. S-a mai reținut că reputația profesională a magistratului nu a fost afectată, în contextul în care, la acel moment, cu privire la activitatea contestatoarei, existau suspiciuni rezonabile privind săvârșirea unei abateri disciplinare, iar ulterior, a și fost aplicată acesteia o sancțiune disciplinară. Înalta Curte, analizând motivele contestației, urmează să constate că sunt nefondate. În primul rând, aspectele referitoare la existența unui protocol de colaborare între CSM și SRI nu au fost invocate cu ocazia analizării cererii de apărare a reputației, aceeași concluzie desprinzându-se și pentru aspectele referitoare la numirea doamnei C., în funcția de consilier al președintelui CSM. Aspectele invocate nu conduc în niciun mod la dezlegarea pricinii de față ce are ca obiect apărarea reputației profesionale. În al doilea rând, sunt nefondate și criticile prin care se susține încălcarea secretului deliberării, prin rămânerea la deliberare a unor persoane ce nu sunt membri ai Consiliului, ci din aparatul propriu al CSM, avându-se în vedere că dispozițiile C. proc. civ. cu privire la deliberarea pentru pronunțarea hotărârilor judecătorești nu sunt aplicabile, fiind vorba despre o procedură administrativă. Cu privire la netemeinicia hotărârii atacate, se invocă doar abuzul de putere, fără a se motiva în niciun mod afirmația și faptul că sintagma "magistrat executant, corupt, nepregătit", este de natură să pună într-o lumină nefavorabilă prestanța și credibilitatea unui stat de drept, în ansamblul său. Nici această afirmație nu este motivată în cuprinsul contestației, mai mult, prin hotărârea atacată s-a reținut că doar într-o singură emisiune, unul dintre invitați a arătat că se va sesiza împotriva unor infracțiuni, cum ar fi represiunea nedreaptă, fără a se reține ca veridice și celelalte afirmații făcute de contestatoare. Față de acestea, se constată că Hotărârea PCSM nr. 27/2018 este legală, opiniile critice apărute în presă nefiind de natură a aduce atingere reputației profesionale a contestatoarei și independenței sistemului judiciar, în ansamblul său. 3.2. Cu privire la cererea de anulare a Raportului nr. x/19.10.2017 emis de Agenția Națională de Integritate și de contestatoare a stării de incompatibilitate a inspectorului șef al Inspecției Judiciare, B. În temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței materiale în soluționarea celor două capete de cerere și va declina competența în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, avându-se în vedere că sunt incidente disp. art. 127 alin. (1) C. proc. civ. Față de soluția dispusă, se reține că Înalta Curte nu se poate pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a D., excepției autorității de lucru judecat invocată de D., excepției lipsei calității procesuale pasive a CSM, excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată a altor persoane întemeiată pe disp. art. 68 C. proc. civ., excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspecției Judiciare și excepției lipsei de reprezentare a inspectorului șef al Inspecției Judiciare. 3.3. Cu privire la cererea de anulare a Rezoluției nr. x din 24.06.2016 Prin rezoluția atacată s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare față de contestatoare pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2007 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, solicitându-se totodată secției pentru judecători în materie disciplinară a CSM să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004. Deși prin Hotărârea nr. 1J/08.02.2017 a fost admisă acțiunea disciplinară și i s-a aplicat contestatoarei sancțiunea excluderii din magistratură și, ulterior, ICCJ - Completul de 5 judecători, prin Decizia nr. 336/13.12.2017 s-a dispus înlocuirea sancțiunii excluderii din magistratură cu sancțiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la Curtea de Apel Târgu Mureș, în prezenta cauză, contestatoarea atacată direct în fața instanței Rezoluția nr. 1096/2016. Întrucât Înalta Curte, secția contencios administrativ și fiscal este competentă să se pronunțe numai cu privire la hotărârea adoptată de Plenul CSM, iar Completul de 5 judecători al ICCJ soluționează contestațiile în materie disciplinară împotriva hotărârilor secției pentru judecători a CSM, urmează a se admite excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a se declina acest capăt de cerere către Curtea de Apel Constanța, întrucât contestatoarea are calitatea de judecător la Curtea de Apel București. 3.

Cu privire la cererile de sesizare a Curții Constituționale și a Curții de Justiție a Uniunii Europene Avându-se în vedere că neconstituționalitatea disp. art. 44 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 prin raportare la art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și O.U.G. nr. 77/2018 privește capetele de cerere a căror competență de soluționare a fost declinată, se apreciază că prezenta instanță nu are posibilitatea să se pronunțe asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale. Aceeași soluție va fi luată și în privința cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniuni Europene cu întrebări referitoare la Mecanismul de Cooperare și verificare (MCV). 3.

Cu privire la excepția de litispendență, Înalta Curte, observând că se contestă HPCSM diferite, a respins excepția ca nefondată.