ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3407/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3407/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 393 din 3 noiembrie 2016 emisă de Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Regional din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29 august 2016 cu privire la contractul de finanțare nr. x/30 iunie 2010 cu titlul "Circuitul bisericilor de lemn din Transilvania de Nord", cod SMIS1927 și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 201.254,03 RON, reprezentând valoarea corecției financiare aplicate.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 163 din 5 mai 2017, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca nefondată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș prin Președintele Consiliului Județean Maramureș, reluând situația de fapt și apreciind că hotărârea atacată este netemeinică, iar prima instanță a achiesat la apărările autorității pârâte fără să analizeze susținerile reclamantei în ceea ce privește abaterea constatată.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Apărarea intimatului-pârât
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Regularitatea promovării căii de atac
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Astfel, susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe care, în opinia acesteia, este netemeinică, întrucât s-a ținut cont doar de apărările autorității pârâte.
Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.
Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș prin Președintele Consiliului Județean Maramureș împotriva sentinței nr. 163 din 5 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.