Decizia nr. 1517/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 93/2016 a Curții de Apel Alba Iulia

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 22 alin. (2) lit. d) și art. 56 alin. (3) lit. e) din H.G. nr. 924/2015, cât și suspendarea punerii în executare a acestor dispoziții, până la data soluționării definitive a cauzei, cu mențiunea ca reclamanta își rezervă dreptul de a solicita daune materiale.

Hotărârea primei instanțe. Prin Sentința nr. 93 din data de 22.04.2016 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L. - în insolvență în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor pentru anularea art. 22 alin. (2) lit. d) și art. 56 aliniatul 3 lit. e) din H.G. nr. 924 din 11 noiembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică. A respins cererea de suspendare a prevederilor art. 22 alin. (2) lit. d) și art. 56 alin. (3) lit. e) din H.G. nr. 924/2015 pentru aprobarea Regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică până la soluționarea definitivă a cauzei.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței nr. 93 din data de 22.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. în insolvență prin administrator special B..

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

Soluția instanței de recurs. Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Prin prima cerere de recurs, reclamanta a solicitat suspendarea efectelor art. 22 alin. (2) lit. d) și art. 56 alin. (3) lit. e) din H.G.R. nr. 924/2015, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.. Atașat acestei cereri a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON. Prin cea de-a doua cerere de recurs, reclamanta a solicitat anularea prevederilor art. 22 alin. (2) lit. d) și art. 56 alin. (3) lit. e) din H.G.R. nr. 924/2015, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.. Atașat acestei cereri a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON. Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2013 privind taxele judiciare de timbru, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ. Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că, în cazul în care pe lângă motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ. se invocă și motivul de casare prevăzut de pct. 8 al aceluiași articol, recurenta-reclamantă are obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, raportat la dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta-reclamantă trebuia să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, aferentă fiecărei cereri de recurs formulate, obligație ce i-a fost comunicată acesteia cu adresa emisă la data de 12 februarie 2019, care a fost comunicată recurentei la data de 22 februarie 2019, prin afișare la sediul acesteia, conform procesului-verbal de înmânare. Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității. Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. În raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că, deși pentru termenul de judecată din data de 20 martie 2019 recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 100 RON pentru cererea de recurs privind suspendarea și cu suma de 100 RON pentru cererea de recurs formulată cu privire la fondul cauzei, această obligație nu a fost îndeplinită.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248, coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1), art. 32 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea recursului, ca insuficient timbrat.