ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1382/A din data de 22 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 978 din data de 15.05.2018, a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de Ministerul Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A. din infracțiunile de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 C. pen., în infracțiunile de: evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (cu referire la S.C. B. SRL).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (cu referire la S.C. C. SRL).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (cu referire la S.C. B. SRL).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (cu referire la S.C. C. SRL).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză, de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care adaugă un spor de 4 (patru) ani și 4 luni închisoare (1 treime din celelalte pedepse aplicate în prezenta cauză), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 11 (unsprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată în cauză reținerea și arestul preventiv din prezenta cauză de la data de 28.01.2016 la data de 27.04.2016.

Prin sentința penală menționată au fost condamnați, alături de inculpatul, A. și inculpații D., E., F., G. și H.

S-a constatat că prejudiciul cu care Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză - 1.163.149 RON a fost achitat de inculpata H. prin depunerea sumei de 200.000 RON, conform Ordinului de plată nr. x/23.01.2017 și a sumei de 963.149 RON conform Ordinului de plată nr. x/16.11.2017.

S-a dispus restituirea la rămânerea definitivă a hotărârii către inculpatul G. a sumei de 17.000 RON plătită cu titlu de prejudiciu, prin depunerea sumei de 10.000 RON, conform chitanței seria x 421 nr. x/01.02.2017 și a sumei de 7.000 RON conform chitanței seria x 421 nr. x/13.03.2017.

S-a dispus restituirea la rămânerea definitivă a hotărârii către inculpata H. a sumei de 3.500 USD care a fost indisponibilizată de organele de poliție și a fost dispusă la I. - Agenția Unirii, conform recipisei de consemnare seria x 3667969 nr. x/1 și a chitanțelor nr. x/1 din data de 27.10.2016.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 383.809 RON dobândită din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (pct. 1. B) din rechizitoriu), care nu servește la despăgubirea părții civile.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța PTB nr. 987/P/2015 asupra imobilului situat în București, Șos. x, număr cadastral x;6;24, înscris în Cartea Funciară sub nr. x, proprietatea inculpatului A., în suprafață de 566,97 mp, teren în folosință în suprafață de 11,67 mp, estimat la valoare de 63.500 euro.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen., art. 249 C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 2.000 RON și 300 euro identificate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare și depuse la I. - Unitatea ... conform recipiselor de consemnare seria x 2720064 nr. x/1 și TA 2720065 nr. x/1, ambele din data de 01.02.2016, în vederea confiscării speciale a sumei de 383.809 RON, astfel cum s-a dispus prin prezenta.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor facturi fictive înregistrate fiscale de către inculpatul A. în evidențele financiar contabile ale S.C. B. S.R.L., având ca emitent: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L. și S.C. CC. S.R.L., aflate în dosarul cauzei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpații au fost obligați plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:

a) Faptele comise de către inculpatul A. care, în perioada septembrie 2013 - martie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de asociat și administrator al S.C. B. S.R.L., în mod repetat, a înregistrat în evidențele financiar contabile ale societății un număr de 76 facturi fiscale fictive având ca emitent: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L. și S.C. CC. S.R.L., cu consecința prejudicierii bugetului de stat cu suma de 1.060.524 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă agravată și continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (76 acte materiale).

b) Faptele inculpatului A. care, în perioada februarie 2013- ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de asociat și administrator al S.C. C. S.R.L., a înregistrat în evidențele financiar contabile achiziții fictive de la: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L. și S.C. DD. S.R.L., prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 674.629 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă agravată și continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale).

c) Faptele comise de către inculpatul A. care, în perioada septembrie 2013 - februarie 2014, cu intenție, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., a transferat, în mod repetat, cu titlu de plată achiziții autoturisme noi și componente auto, suma totală de 488.520 RON, din conturile societății pe care o administra, în conturile bancare aparținând societăților cu comportament tip fantomă: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L. și S.C. L. S.R.L., în scopul creării unei aparențe de legalitate a activității infracționale și ascunderii valorii ilicite rezultată în urma comiterii evaziunii fiscale, ulterior o parte din sume fiindu-i remise în numerar de către inculpata H., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

d) Faptele comise de către inculpatul A. care, în perioada februarie 2013 - februarie 2014 cu intenție, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L., a transferat, în mod repetat, cu titlu de plată achiziții autoturisme noi și componente auto, suma totală de 674.629 RON, din conturile societății pe care o administra, în conturile bancare aparținând societăților cu comportament tip fantomă: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L. și S.C. DD. S.R.L., în scopul creării unei aparențe de legalitate a activității infracționale și ascunderii valorii ilicite rezultată în urma comiterii evaziunii fiscale, ulterior o parte din sume fiindu-i remise în numerar de către inculpata H., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

II. Prin Decizia penală nr. 1382/A din data de 22 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către inculpații A., D., G. și H. împotriva Sentinței penale nr. 978/15.05.2018 a Tribunalului București, care au fost extinse și cu privire la inculpații E. și F.

Referitor la inculpatul A., a fost desființată, în parte, sentința apelată și după rejudecare:

În baza 386 alin. (1) C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A. din infracțiunile de: evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 C. pen., în infracțiunile de: evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (administrator societate comercială), de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1382/A din data de 22 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cererii sale, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) și pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a susținut că soluția instanței de apel de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu consecința prejudicierii bugetului de stat cu suma de 1.060.524 RON este greșită, deoarece, la dosar nu există nicio probă care să stabilească dincolo de orice îndoială că a acționat cu intenție calificată prin scop pentru a eluda bugetul de stat cu contravaloarea TVA-ului, atunci când a înregistrat în evidența contabilă a societății facturile fiscale în discuție.

În speță, elementele de tipicitate în plan obiectiv și subiectiv ale infracțiunii de evaziune fiscală în discuție nu sunt îndeplinite prin raportare la conținutul normei de incriminare.

Simplele declarații de recunoaștere a săvârșirii faptelor imputate făcută de ceilalți inculpați în dosar, necoroborate cu alte mijloace de probă nu pot constitui în temei de condamnare cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a avut vreo implicare directă de eludare a legii, în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală imputată ci, toată activitatea infracțională a fost derulată de inculpata H., împreună cu ceilalți inculpați din dosar, activitate ilicită de care inculpatul A. nu a avut cunoștință, acesta necunoscând ce și cum au acționat firmele în discuție, emitente ale facturilor pe care le-a înregistrat în contabilitatea societății.

A susținut că latura subiectivă a infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat în apel nu este conturată, astfel încât fapta în discuție nu a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de lege, soluția corectă care trebuia pronunțată în dosar fiind aceea de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

S-a mai arătat că, în mod greșit, a fost respinsă solicitarea de a fi efectuată o expertiză judiciară contabilă în raport cu care s-ar fi dispus și asupra încadrării juridice cu consecințe și sub aspectul individualizării pedepselor aplicate (în situația reținerii vinovăției inculpatului).

Fiind vorba de lucrări în specialitatea contabilitate și fiscalitate, inculpatul a susținut că se impunea și opinia unui expert independent autorizat, în acest mod fiind respectat și dreptul său la un proces echitabil, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu respectarea principiului contradictorialității și a garanțiilor procesuale conferite de legislația în materie.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpatul a susținut că pedeapsa de 7 ani închisoare este nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnat, în sensul nedescrierii certe a existenței vreunui prejudiciu și a cuantumului acestuia, care să justifice în speță incidența art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală, în condițiile în care în dosar, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în primă instanță și în apel nu s-a administrat proba cu expertiză judiciară contabilă, care să stabilească eventuala pagubă și întinderea acesteia.

Inculpatul a mai arătat că trebuiau aplicate prevederile art. 76 alin. (1) din C. pen., astfel încât limitele de pedeapsă ale infracțiunii pentru care a fost condamnat trebuiau reduse cu câte 1/3, și, apoi, între aceste limite instanța de apel ar fi trebuit să individualizeze pedeapsa de aplicat, care trebuia să fie "în cuantumul minim", astfel cum se reține prin hotărârea atacată.

Rezultă astfel că pedeapsa aplicată inculpatului a fost încadrată nelegal între alte limite, fără ca limitele minime și maxime ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 să fie reduse cu câte 1/3 (noile limite fiind cuprinse între 4 ani și 8 luni închisoare - 8 ani și 8 luni închisoare) și numai apoi pedeapsa astfel aplicată să fie legal dozată între aceste limite, iar nu între limitele inițiale de 7 - 13 ani închisoare, cum greșit a procedat instanța de apel.

IV. Examinând recursul în casație, se constată că acesta nu este fondat.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept. Așadar, statuările în fapt ale instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii.

Cazul de casare invocat de inculpatul A. are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate și în fața instanței de apel, referitoare la faptul că nu există nicio probă care să stabilească dincolo de orice îndoială că a acționat cu intenție calificată prin scop pentru a eluda bugetul de stat cu contravaloarea T.V.A.-ului și că în mod greșit s-a respins solicitarea de a fi efectuată o expertiză judiciară contabilă, care ar fi avut ca urmare schimbarea încadrării juridice, cu consecințe și sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.

Față de argumentele expuse, recurentul inculpat a susținut că se impune admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a rap. la art. 17 alin. (2) și art. 423 din C. proc. pen.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul A.

Astfel, s-a reținut, pe baza probelor, că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada septembrie 2013 - martie 2014, inculpatul A., în calitate de asociat și administrator al S.C. B. S.R.L., în mod repetat, a înregistrat în evidențele financiar contabile ale societății un număr de 76 facturi fiscale fictive având ca emitente: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L. și S.C. CC. S.R.L., cu consecința prejudicierii bugetului de stat cu suma de 1.060.524 RON.

Totodată, în perioada februarie 2013 - ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de asociat și administrator al S.C. C. S.R.L., a înregistrat în evidențele financiar contabile achiziții fictive de la: S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L. și S.C. DD. S.R.L., prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 674.629 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată.

În consecință, acțiunea inculpatului de a evidenția, în actele contabile ale mai multor societăți comerciale, operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prejudiciind astfel bugetul de stat, corespunde textului legal de incriminare a faptei de evaziune fiscală, în modalitatea reținută de instanța de apel.

În ce privește critica privind latura subiectivă a infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, în sensul că fapta nu a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de lege, instanța de recurs reține că nu poate fi primită.

Conceptul de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei, în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la vinovăția prevăzută de lege.

Drept urmare, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a unei infracțiuni, fie pentru că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie pentru că a intervenit dezincriminarea faptei.

Instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situații de fapt.

De altfel, se constată că fondul criticii formulată pe calea recursului în casație - că nu există nicio probă care să stabilească dincolo de orice îndoială că a acționat cu intenție calificată prin scop pentru a eluda bugetul de stat, că în mod greșit nu a fost efectuată o expertiză judiciară contabilă -, pornește de la negarea bazei factuale care a condus la reținerea vinovăției inculpatului, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Examinând recursul în casație, din perspectiva motivului de recurs în casație privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituțiilor penale sau procesual penale reținute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței acestor instituții, precum cauze de reducere a pedepsei, concursul de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

În cauză, prin decizia instanței de apel, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Examinând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, Înalta Curte constată că, în cauză, pedeapsa aplicată inculpatului de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 5 (trei) ani este legală și se încadrează în limitele minimului și maximului pedepsei prevăzute de textul de lege (conform art. 9 alin. (1), lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, infracțiunea de evaziune fiscală se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar potrivit alineatului al doilea, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani).

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu sunt incidente cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1382/A din data de 22 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați D., F. și E., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați H. și G., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 315 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1382/A din data de 22 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați D., F. și E., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați H. și G., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 315 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 septembrie 2020.

Procesat de NN