ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 853/2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 08 mai 2019, sub nr. x/2019, contestatoarea A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul B., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună modificarea actelor de executare, în sensul recalculării și reducerii cuantumului debitului urmărit, reducerii onorariului executorului judecătoresc ca urmare a diminuării debitului urmărit, reducerii onorariului avocatului perceput în executarea silită, întoarcerea executării silite pentru diferența suplimentară și nelegal stabilită a debitului urmărit, precum și restituirea taxei judiciare de timbru.

În motivare, contestatoarea a arătat că înțelege să conteste modalitatea de calcul a sumelor pentru care s-a pornit executarea silită în dosarul de executare nr. 385/2019 al executorului judecătoresc C..

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 670, precum și art. 712 și următoarele C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 8897 din data de 16 septembrie 2019, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, prin motivele de contestație referitoare la modalitatea de calcul a sumelor solicitate, pune în discuție înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4076/2018, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. x/2017; prin urmare, contestatoarea nu este de acord cu modalitatea în care se face executarea silită în temeiul titlului executoriu arătat, cererea având natura juridică a unei contestații la titlu.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 și art. 129 pct. 3 C. proc. civ., această instanță a reținut caracterul de ordine publică al competenței teritoriale în cererile având ca obiect contestație la executare.

Concluzionând, această instanță a apreciat că, întrucât titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 4076/2018, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. x/2017, competența teritorială de soluționare a contestației la titlu aparține Judecătoriei Cluj-Napoca.

Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 1486/2020 din 10 martie 2020, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut că, în cauză, contestatoarea A. a formulat constatestație la executare împotriva modului de stabilire a sumelor ce compun creanța executată silit, astfel cum au fost stabilite de BEJ C., având la bază expertiza întocmită de expert D. în dosarul de executare nr. 385/2019, arătând că, în mod greșit, s-a stabilit rata inflației la o altă monedă, respectiv euro în loc de moneda națională, precum și faptul că dobânda a fost, de asemenea, calculată în moneda euro și prin raportarea la dobânda penalizatoare.

În drept, această instanță a reținut că, potrivit art. 628 C. proc. civ., în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.

Or, uzând de aceste dispoziții, executorul judecătoresc a calculat valoarea creanței, actualizată cu rata inflației, la care se adaugă dobânda legală, creanță contestată de debitor sub aspectul determinării cuantumului și prin raportare la emiterea unor acte de executare pentru o sumă mai mare decât cea stabilită prin titlul executoriu.

A mai reținut Judecătoria Cluj-Napoca că nu s-au solicitat clarificări cu privire la anumite dispoziții ambigue din titlu executoriu, ci exclusiv determinarea creanței de către executorul judecătoresc care, în opinia contestatoarei, a aplicat un mecanism eronat de calcul prin raportare la moneda euro în determinarea dobânzii și a ratei inflației, în loc de moneda națională, și aplicarea formulei de calcul a dobânzii penalizatoare.

Conchizând, această instanță a reținut că cererea formulată de A. este o contestație la executare propriu-zisă, iar nu o contestație la titlu, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar nu cele ale alin. (3) din același text legal, în ceea ce privește determinarea instanței competente să soluționeze contestația la executare, iar, potrivit art. 714 coroborat cu art. 651 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti, în a cărei circumscripție teritorială se află sediul debitorului.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 152 coroborate cu art. 22 alin. (4) C. proc. civ., calificarea juridică a acțiunii și delimitarea cadrului procesual se realizează ținându-se seama de natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, prin care contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul B., contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul nr. x/2019 de BEJ C., solicitând instanței modificarea actelor de executare, în sensul recalculării și reducerii cuantumului debitului urmărit, reducerii onorariului executorului judecătoresc ca urmare a diminuării debitului urmărit, reducerii onorariului avocatului perceput în executarea silită, întoarcerea executării silite pentru diferența suplimentară și nelegal stabilită a debitului urmărit, precum și restituirea taxei judiciare de timbru.

Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 670 C. proc. civ., care reglementează cheltuielile de executare, precum și pe dispozițiile art. 712 C. proc. civ., care prevăd că:

"(1)Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. (2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. (3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii de investire cu formulă executorie, precum și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condițiilor legale. (4) Împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmașie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare".

În cauză, titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 4076/2018 din 6 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. x/2017, devenită definitivă, prin care: a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu intimata A.; s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la pct. 3,9 și 3.8 din Condițiile generale de creditare, respectiv art. 9 lit. c) și f) din cadrul Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/08.02.2008 și, în consecință, s-a dispus înlăturarea acestora din contract; a fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele percepute cu titlu de comision de administrare pe perioada 08 februarie 2008- 01 iulie 2015, actualizate cu rata inflației, la care se adaugă dobânda legală aplicabilă acestor sume, calculată de la data plății și până la rambursarea integrală; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului contravaloarea sumei de 4928 euro, reprezentând comision urmărire riscuri, la cursul BNR din ziua plății, sumă actualizată cu rata inflației, precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data fiecărei plăți și până la rambursarea integrală.

Înalta Curte reține că hotărârea care reprezintă titlul executoriu cuprinde o creanță determinabilă, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 628 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că:

"În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii."

Pentru determinarea cuantumului creanței, executorul judecătoresc a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă prin care s-au stabilit sumele pe care debitoarea A. le datorează creditorului B..

Prin contestația la executare formulată, constatoarea a învederat că înțelege să conteste modalitatea de calcul a sumelor datorate, realizată de executorul judecătoresc, arătând că, în mod greșit, s-a stabilit rata inflației în euro, în loc de moneda națională, precum și faptul că dobânda a fost, de asemenea, calculată în moneda euro și prin raportare la dobânda penalizatoare.

Astfel, față de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, în realitate, contestatoarea A. a învestit instanța cu o contestație la executare propriu-zisă, întrucât critică exclusiv determinarea cuantumului creanței de către executorul judecătoresc; totodată, petitele cererii inițiale, și anume modificarea actelor de executare silită, întoarcerea executării silite, respectiv reducerea cheltuielilor de executare, sunt specifice contestației la executare propriu-zise, iar nu contestației la titlu, pentru că nu pun în discuție lămurirea ori întinderea titlului executoriu, potrivit art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc competența de soluționare a cererilor formulate în temeiul art. 712 din același cod în favoarea instanței de executare, precum și pe cele ale art. 651 C. proc. civ., potrivit cărora instanța competentă material să soluționeze contestațiile la executare este "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Potrivit datelor din prezentul dosar sediul debitoarei A. este în București, B-dul x, nr. 5.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 mai 2020.