ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 821/2020

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 16 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 2523 din C. proc. pen. a admis cererea custodelui Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate de valorificare a autoturismului marca x, număr de înmatriculare x, serie șasiu x, indisponibilizat conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului din data de 22.06.2017 - f. x și urm. vol. 41 d.u.p., aflat în custodia Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate.

A dispus valorificarea autoturismului marca x, număr de înmatriculare x, serie șasiu x, suma de bani rezultată din valorificare urmând a fi depuse în contul prevăzut de art. 252 alin. (8) din C. proc. pen.

A dispus transferul măsurii sechestrului asigurător asupra sumei de bani obținute prin valorificarea bunului mai sus identificat.

A fost respinsă cererea apelantului intimat inculpatului de modificare a custodelui în sensul desemnării sale drept custode în locul Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut că la data de 09.07.2020 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, în cadrul dosarului nr. x/2017 cererea formulată de custodele Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate de valorificare a autoturismului marca x, număr de înmatriculare x, serie șasiu x, indisponibilizat conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului din data de 22.06.2017 - f. x și urm. vol. 41 d.u.p., aflat în custodia Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate.

În susținerea cererii formulate s-a învederat faptul că bunul mobil indisponibilizat autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie șasiu: x, a fost preluat în custodie de Agenție la data de 27.11.2017 prin procesul-verbal nr. x/578/27.11.2017, fiind depozitat într-un spațiu acoperit, ventilat, aflat sub pază permanentă și că, deși, se asigură condiții optime de depozitare, bunul mobil indisponibilizat se află într-un proces continuu de depreciere ca urmare a perioadei îndelungate care a trecut de la data indisponibilizării, drept pentru care probabilitatea vânzării acestuia la un preț avantajos se diminuează odată cu trecerea timpului. Astfel, s-a învederat că potrivit ofertelor de vânzare identificate pe site-uri de specialitate valoarea autovehiculelor având aceleași caracteristici tehnice și aceeași marcă se estimează în prezent la suma de 14.500 Euro (media valorilor celor 4 autoturisme cu caracteristici similare), mai mică cu 42 % decât valoarea de 25.000 Euro la care a fost evaluat bunul indisponibilizat la momentul dispunerii măsurii asigurătorii potrivit procesului-verbal de aplicare a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului din data de 22.06.2017.

Curtea Apel București a constatat că prin ordonanța din data de 04.05.2017 emisă în dosarul nr. x/2015, s-a dispus, între altele, instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului mobil reprezentat de autovehiculul marca x, număr de înmatriculare x, serie șasiu x, măsura asigurătorie a sechestrului fiind luată în scopul evitării ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor ce pot face obiectul confiscării speciale. Bunul mobil indisponibilizat autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie șasiu: x, a fost preluat în custodie de Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate la data de 27.11.2017 prin procesul-verbal nr. x/578/27.11.2017, fiind depozitat într-un spațiu acoperit, ventilat, aflat sub pază permanentă. Potrivit procesului-verbal de aplicare a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului din data de 22.06.2017 autovehiculul a fost evaluat la suma de 25.000 Euro. Potrivit înscrisurilor atașate cererii formulate de custode valoarea de piață actuală a unui autovehicul având aceeași marcă și aceleași caracteristice tehnice este de 14.500 Euro (media valorilor celor 4 autoturisme cu caracteristici similare), mai mică cu 42 % decât valoarea de 25.000 Euro. Dispozițiile art. 2521 din C. proc. pen. reglementează trei ipoteze juridice distincte: una referitoare la valorificarea bunurilor mobile sechestrate, în cursul procesului penal, înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, la cererea proprietarului bunurilor sau atunci când există acordul acestuia, fără să distingă cu privire la natura bunurilor mobile ce pot fi astfel valorificate; o alta referitoare la valorificarea bunurilor mobile sechestrate, în cursul procesului penal, înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, atunci când nu există acordul proprietarului, putând fi valorificate conform acestei proceduri doar bunuri mobile dintre cele expres și limitativ prevăzute la art. 2521 alin. (2) lit. a)-d) din C. proc. pen. o a treia ipoteză privind valorificarea autovehiculelor asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător, în cursul procesului penal, înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: proprietarul nu a putut fi identificat și valorificarea nu se poate face potrivit ipotezei anterior menționate, atunci când acestea au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă de la data instituirii măsurii asigurătorii asupra acestor bunuri a trecut o perioadă de un an sau mai mare.

S-a reținut că prevederile legale anterior menționate reglementează o procedură ce reprezintă o excepție de la regulile procesual penale referitoare la sechestrarea și indisponibilizarea bunurilor, aspect ce rezultă și din folosirea de către legiuitor în cuprinsul denumirii marginale a art. 2521 din C. proc. pen. - Cazuri speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate a cuvântului "speciale". Această excepție a fost reglementată în vederea conservării valorii bunurilor mobile ce fac obiectul sechestrului asigurător, în considerarea naturii acestor bunuri, care, în lipsa valorificării lor, ar putea fi afectată, în cursul procesului penal, de fenomenul devalorizării, ca urmare a modificării proprietăților fizice și chimice specifice, astfel încât scopul dispunerii în privința lor a măsurii sechestrului asigurător - prevăzut la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. - să nu mai poată fi atins. Potrivit disp. art. 2521 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pot fi valorificate și atunci când nu există acordul proprietarului, atunci când, în termen de un an de la data instituirii sechestrului, valoarea bunurilor sechestrate s-a diminuat în mod semnificativ, respectiv cu cel puțin 40% în raport cu aceea de la momentul dispunerii măsurii asigurătorii. În acest caz, se poate recurge, dacă este cazul, la evaluatori sau experți astfel că instanța de apel va înlătura critica formulată de apelantul intimat inculpat în sensul că în cauză ar fi trebuie efectuat un raport de expertiză în vederea evaluării bunului, condiție care nu este impusă imperativ de norma procesual penală anterior menționată.

Valorificarea bunurilor sechestrate, chiar și în lipsa acordului proprietarului, reprezintă concomitent o garanție că scopul măsurii asigurătorii va fi atins la sfârșitul procesului penal, dar și că interesele suspectului, ale inculpatului sau ale persoanei responsabile civilmente nu vor fi prejudiciate din cauza inflației sau a altor cauze care pot determina ineficiența măsurii asigurătorii. Instanța de control judiciar a apreciat că valorificarea bunului sechestrat reprezintă modalitatea optimă de a-i conserva valoarea, modificarea custodelui nefiind de natură a asigura acest aspect în condițiile în care devalorizarea bunului este cauzată de simpla trecere a timpului și nu de conduita eventual deficitară a custodelui.

Împotriva încheierii din data de 16 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, contestatorul A. a formulat contestație.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 2521 -art. 2524 au fost introduse în cuprinsul C. proc. pen. prin art. 102 pct. 167 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, ca urmare a unor nevoi concrete apărute în practica judiciară, dar și a realităților economice, pentru a preîntâmpina prejudicierea intereselor suspectului, ale inculpatului sau ale persoanei responsabile civilmente, determinată de reducerea, în cursul procesului penal, a valorii bunurilor sechestrate, printre principalele cauze ale devalorizării numărându-se perisabilitatea și inflația.

Măsurile asigurătorii, din care face parte și sechestrul, reprezintă măsuri procesuale cu caracter real care au drept efect indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestora, bunuri ce pot face obiectul confiscării speciale sau extinse ori pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Ca regulă, bunurile asupra cărora au fost dispuse măsuri asigurătorii rămân indisponibilizate până la rămânerea definitivă a hotărârii, urmând ca instanța să se pronunțe cu privire la acestea, în concordanță cu soluția dată cu privire la latură penală și civilă a cauzei.

Există totuși și situații în care anterior pronunțării unei hotărâri definitive, bunurile sechestrate pot face obiectul valorificării, motivat de situația care ar putea duce la dispariția bunurilor, la deteriorarea sau devalorizarea acestora, sechestrul urmând a purta în continuare asupra sumelor de bani astfel obținute. În aceste cazuri, valorificarea este menită nu numai să atingă scopul măsurii asigurătorii, dar și să protejeze persoana de efectuarea unor plăți suplimentare la terminarea procesului penal.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată, pe de o parte, că prin ordonanța din data de 04.05.2017 emisă în dosarul nr. x/2015, s-a dispus, între altele, instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului mobil reprezentat de autovehiculul marca x, număr de înmatriculare x, serie șasiu x, măsura asigurătorie a sechestrului fiind luată în scopul evitării ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor ce pot face obiectul confiscării speciale. Bunul mobil indisponibilizat autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie șasiu: x, a fost preluat în custodie de Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate la data de 27.11.2017 prin procesul-verbal nr. x/578/27.11.2017, fiind depozitat întru-un spațiu acoperit, ventilat, aflat sub pază permanentă. Potrivit procesului-verbal de aplicare a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale contestatorul A. din data de 22.06.2017 autovehiculul a fost evaluat la suma de 25.000 Euro.

Conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 318/2015, Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate administrează și ține evidența sumelor de bani rezultate din cazurile speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevăzute de art. 2521 din C. proc. pen.

Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 318/2015, în baza informațiilor gestionate prin sistemul informatic național integrat de evidență a creanțelor provenite din infracțiuni, Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate poate propune, din oficiu, procurorului, judecătorului de drepturi și libertăți sau instanței de judecată inițierea procedurii de valorificare a bunurilor mobile sechestrate.

În cauză, prin cererea formulată la prima instanță, Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate a menționat că bunul mobil indisponibilizat, respectiv autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie șasiu: x, se află într-un proces continuu de depreciere ca urmare a perioadei îndelungate care a trecut de la data indisponibilizării, drept pentru care probabilitatea vânzării acestuia la un preț avantajos se diminuează odată cu trecerea timpului. Astfel s-a învederat că potrivit ofertelor de vânzare identificate pe site-uri de specialitate valoarea autovehiculelor având aceleași caracteristici tehnice și aceeași marcă se estimează în prezent la suma de 14.500 Euro (media valorilor celor 4 autoturisme cu caracteristici similare), mai mică cu 42 % decât valoarea de 25.000 Euro la care a fost evaluat bunul indisponibilizat la momentul dispunerii măsurii asigurătorii potrivit procesului-verbal de aplicare a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului din data de 22.06.2017.

Astfel, Înalta Curte observă că prima instanță a constatat că bunul mobil indisponibilizat a fost evaluat la data instituirii măsurii asigurătorii la suma de 25.000 Euro, iar, ulterior, din înscrisurilor atașate cererii formulate de custodele Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate a reieșit că valoarea de piață actuală a unui autovehicul având aceeași marcă și aceleași caracteristice tehnice este de 14.500 Euro (media valorilor celor 4 autoturisme cu caracteristici similare), deci mai mică cu 42 % decât valoarea inițială de 25.000 Euro.

Prin urmare, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, admisibilitatea cererii de valorificare a bunului mobil indisponibilizat, respectiv autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie șasiu: x, în condițiile în care devalorizarea bunului ar putea aduce atingere scopului măsurii asigurătorii și ar putea determina obligarea contestatorului A. la efectuarea unor plăți suplimentare la terminarea procesului penal.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că, în situația în care, procedura vânzării anticipate este inițiată în cadrul procesului penal, ea se va derula potrivit dispozițiilor C. proc. pen. și ale Legii nr. 318/2015, astfel că sumele obținute din vânzare vor fi virate, așa cum prevăd dispozițiile art. 2521 alin. (4) din C. proc. pen., în contul administrat de Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, după cum măsura asigurătorie este ridicată sau, dimpotrivă, este pronunțată menținerea acesteia ca urmare a hotărârii de condamnare.

În acest context, se reține că, prin Sentința penală nr. 1825 din 02.12.2019 a Tribunalului București, secția I penală, printre altele, s-a dispus, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. menținerea măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanța cu nr. 263/P/2016 din data de 04.05.2017 a P.Î.C.C.J., D.N.A., Serviciul Teritorial Ploiești cu privire la unele bunuri mobile/imobile și sume de bani existente în conturile bancare ale inculpatului A., printre care și autoturismul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie șasiu: x (indisponibilizat conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului din data de 22.06.2017 - f. x și urm. vol. 41 d.u.p.), aflat în custodia Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (proces-verbal de predare primire din data de 14.12.2018, aflat la dosar instanță).

Totodată, la data de 27 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția I penală a pronunțat în dosarul nr. x/2017, Decizia penală nr. 1348/A prin care, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 1825 din 02.12.2019 a Tribunalului București, secția I penală, a desființat-o, în parte, și în rejudecare, printre altele, a majorat pedepsele aplicate inculpatului A. pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pentru două fapte) de la 4 ani și 6 luni închisoare la 7 ani închisoare, pe care le-a contopit și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare pe care a sporit-o la 8 ani închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare; menținând restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În consecință, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 16 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 16 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2020.

GGC - CL