ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1003/2020

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 16 aprilie 2018 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. au solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 552/R-Cont din 9 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Revizuenții au solicitat anularea hotărârii atacate, deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1243 din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă la data de 4 ianuarie 2018.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 15 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția de necompetență funcțională a secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, invocată de instanță din oficiu, iar cererea de revizuire a fost transpusă la secția I Civilă a Curții de Apel Pitești, fiind înregistrată sub nr. x/2018*, la data de 12 iulie 2018.

Prin decizia civilă nr. 3649/2018 din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. împotriva deciziei nr. 552/R-CONT, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 130.

În argumentarea acestei soluții, s-a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, nu se poate dispune revizuirea deciziei nr. 552/R-Cont din 09.03.2018 a Curții de Apel Pitești.

S-a arătat că prima hotărâre definitivă, respectiv sentința civilă nr. 1243 din 3 noiembrie 2017 a Tribunalului Vâlcea, pronunțată în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2018, a fost pronunțată în contradictoriu cu reclamanții H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W., având calitatea de personal contractual în cadrul societății pârâte.

În schimb, cea de-a doua hotărâre, decizia nr. 552/R-Cont din 09.03.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Pitești, a cărei revizuire se cere, a fost pronunțată în contradictoriu cu alți reclamanți, respectiv A., B., C., D., E., F. și G., având calitatea de funcționari publici.

Curtea de Apel Pitești a reținut că pronunțarea unor soluții diferite în ceea ce privește legalitatea deciziei nr. 49/2015 a Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale-Unitatea Teritorială nr. 130, prin care s-a dispus cu privire la sporul de izolare pentru ambele categorii de angajați ai instituției, în cele două dosare având părți diferite, cu calități diferite, nu atrage contrarietatea dispozițiilor celor două hotărâri și nici încălcarea autorității de lucru judecat a celei dintâi.

Astfel, s-a constatat că anularea deciziei s-a dispus în prima cauză și are efecte, în ceea ce privește acordarea sporului salarial, doar pentru reclamanții din acel dosar, având calitate de personal contractual, în timp ce, în cea de-a doua cauză, decizia ce vizează același spor salarial, dar pentru reclamanții având altă calitate, respectiv aceea de funcționari publici, a fost considerată legală de către instanță.

S-a concluzionat în sensul că este vorba despre alte părți, respectiv de angajați cu calități diferite, astfel încât cele două hotărâri judecătorești se pot pune în executare în mod diferit (plata salariilor făcându-se, în mod individual, pentru fiecare angajat în parte), în funcție de soluția adoptată definitiv de către instanță, după aprecierea situației fiecărei categorii de reclamanți angajați.

Nu a fost reținut argumentul revizuenților, potrivit căruia identitatea de părți, cerută pentru întrunirea condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se referă doar la persoana de drept, în calitate de angajat al societății pârâte, indiferent de numele pe care îl poartă, întrucât tripla identitate trebuie să fie analizată ca și raport juridic, iar nu neapărat în funcție de numele persoanei.

Instanța de revizuire a arătat că pentru a exista autoritate de lucru judecat, care să conducă la revizuirea hotărârii, trebuie să fie întrunită tripla identitate, printre care și cea a părților, condiție neîndeplinită în cauza de față.

Mai mult, a relevat faptul că este vorba despre două categorii de reclamanți, care au și calități diferite, ceea ce a atras disjungerea cauzelor și judecarea separată, de către instanțele competente din punct de vedere funcțional, iar împrejurarea că toți reclamanții ar fi fost îndreptățiți la acordarea sporului salarial este un aspect de fond, ce nu poate fi analizat în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Împotriva deciziei civile nr. 3649/2018 din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă au declarat recurs revizuenții K., B., D., E., W., L., T., R., C., N., M., P., G., O., F., I., S., A., J., H., Q., V. și U., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 18 februarie 2019.

Recurenții-revizuenți au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

În esență, au criticat decizia instanței de revizuire din perspectiva faptului că s-a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv a sentinței civile nr. 1243 din 3 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul x/2017, rămasă definitivă la data de 4 ianuarie 2018.

S-a arătat că au fost pronunțate două hotărâri contradictorii cu privire la Decizia nr. 49 din 01.10.2015, emisă de Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale - Unitatea Teritorială nr. 130, prin care s-a dispus sistarea sporului de izolare pentru tot personalul unității.

În opinia recurenților, Curtea de Apel Pitești a apreciat, în mod greșit, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a exista autoritate de lucru judecat pentru motivul că nu este întrunită identitatea de părți în cele două dosare, reclamanții fiind persoane diferite.

Au susținut că, în realitate, legea nu se referă la identitatea fizică a părților, ci la o identitate juridică.

Recurenții au opinat că atâta timp cât instanța a dispus, prin sentința civilă nr. 1243 din 3 noiembrie 2017, anularea Deciziei nr. 49 din 01.10.2015, aceasta nu mai poate produce efecte juridice nici față de funcționarii publici și nici față de personalul contractual, întrucât toți angajații Unității Teritoriale 130 au aceleași drepturi și obligații, care izvorăsc din aceleași raporturi juridice.

S-a învederat faptul că Decizia nr. 49 din 01.10.2015 nu face vreo diferență între personalul angajat pe bază de contract și funcționarii publici, întrucât din anul 1993, în temeiul H.G. nr. 281/1993 și H.G. nr. 511/1993, întregului personal din structura ANRSPS i s-a acordat sporul de izolare, care a fost introdus în salariul de bază, potrivit Legii cadru nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010.

Recurenții-revizuenți au apreciat că la momentul pronunțării deciziei nr. 552 din 09.03.2018 de către Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2016, exista autoritate de lucru judecat pentru primul capăt de cerere (petitul principal).

Totodată, au susținut că nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat în dosarul nr. x/2016, deoarece nu au avut cunoștință de apariția acestui impediment de natură juridică.

S-a mai arătat că hotărârile pronunțate asupra aceluiași litigiu conțin dispoziții potrivnice, în sensul că ambele au avut ca obiect anularea Deciziei 49/2015, petit care a fost admis prin sentința civilă nr. 1243 din 3 noiembrie 2017 și a fost respins prin cea de-a doua hotărâre, a cărei revizuire se solicită.

Totodată, s-a relevat faptul că, în urma cercetării efectuate de Corpul de Control al Ministrului - Serviciul Cercetări și Verificări Interne, s-a stabilit că toți angajații unității sunt îndreptățiți să primească sporul de izolare.

În fine, recurenții-revizuenți au susținut că practica judecătorească și literatura de specialitate nu fac o interpretare restrictivă a textului de lege care reglementează autoritatea de lucru judecat, astfel încât efectele hotărârii judecătorești de anulare a Deciziei nr. 49/2015 trebuie să se extindă asupra întregului personal al unității, fără nicio distincție.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.

Intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ȘI PROBLEME SPECIALE - UNITATEA TERITORIALĂ 130 a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat să se constate, pe de o parte, că recursul este inadmisibil, în sensul că motivele de recurs invocate de recurenți nu se încadrează în niciunul din motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, este vădit nefondat.

Pentru argumentele expuse prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii deciziei civile nr. 3649/2018 din 22 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019, s-a dispus comunicarea acestuia către părți.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2020, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședință publică, pentru soluționarea pe fond a acestuia.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește solicitarea intimatei ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ȘI PROBLEME SPECIALE - UNITATEA TERITORIALĂ 130 de a se constata inadmisibilitatea recursului declarat în cauză, pe motiv că niciuna dintre criticile formulate de către recurenții-revizuenți nu se încadrează între cele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din același cod, Înalta Curte a constatat că această apărare nu mai poate fi avută în vedere, cât timp, prin încheierea din 16 ianuarie 2020, a fost admis, în principiu, recursul și s-a acordat termen în fond, cu citarea părților.

Totodată, Înalta Curte a reținut, cu titlu prealabil, că deși recurenții-revizuenți au invocat, în susținerea căii de atac exercitate, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., criticile referitoare la modul în care a fost soluționată cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte va analiza decizia ce formează obiectul recursului din perspectiva motivului de recurs ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, urmând să verifice dacă instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a respectat dispozițiile legale care reglementează cazul de revizuire invocat de către revizuenți.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, alin. (2) al aceluiași articol statuând asupra situațiilor în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

În conformitate cu art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, obiect și cauză.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, obiect și aceleași părți.

Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

În cauza de față, nu se poate reține existența unor hotărâri potrivnice, pronunțate între aceleași părți, care nu se pot concilia, atâta timp cât este vorba despre persoane având calități diferite, în cadrul A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială 130.

Astfel, hotărârea dată în primul litigiu, indicată ca fiindu-i încălcată autoritatea de lucru judecat, este sentința civilă nr. 1243 din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a admis acțiunea formulată de către reclamanții H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ȘI PROBLEME SPECIALE UNITATEA TERITORIALĂ 130, având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999), disjuns din dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Vâlcea; s-a dispus anularea deciziei nr. 49 din 01.10.2015 și a deciziilor nr. 59-74 din 01.10.2015, emise de pârâtă; pârâta a fost obligată să emită fiecărui reclamant decizii individuale de salarizare, prin includerea în salariul de bază a sporului de izolare în cuantum de 10%; de asemenea, a fost obligată pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a sumelor de bani, reprezentând diferențele rezultate ca urmare a diminuării drepturilor salariale, prin punerea în aplicare a deciziilor anulate, începând cu data de 01.10.2015 și până la emiterea deciziilor individuale, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și la reluarea plății sporului de izolare în cuantum de 10%.

În cel de-al doilea litigiu, soluționat prin decizia nr. 552/R-CONT din 9 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a cărei retractare se solicită, instanța a admis recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A REZERVELOR DE STAT ȘI PROBLEME SPECIALE - UNITATEA TERITORIALĂ 130 (A.N.R.S.P.S. U.T. 130) împotriva sentinței civile nr. 935 din 23 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B., C., D., E., F. și G., care a fost casată și, în rejudecare, s-a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că una dintre hotărâri produce efecte cu privire la personalul angajat pe bază de contract, iar cealaltă îi vizează pe funcționarii publici.

Întrucât demersul judiciar al revizuenților nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale invocate, ci relevă nemulțumirea acestora față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2016, în contextul în care personalul contractual al unității a câștigat în instanță dreptul de a primi sporul de izolare de 10%, cererea de revizuire nu este admisibilă.

Față de cele arătate, Înalta Curte a constatat că, în mod legal, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins calea de atac în retractare, reținând că nu este incident cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge recursul declarat în cauză de către revizuenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții K., B., D., E., W., L., T., R., C., N., M., P., G., O., F., I., S., A., J., H., Q., V. și U. împotriva deciziei civile nr. 3649/2018 din 22 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2020.