ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, la data de 17 iunie 2016, reclamanta A., prin reprezentant legal B., a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, solicitând instanței:

La data de 05 iulie 2016, reclamanta a formulat cerere completatoare prin care solicitat și suspendarea executării actelor administrative a căror anulare a solicitat-o în prezenta cauză până la soluționarea definitivă a dosarului de față nr. x/2016, capăt de cerere la care însă reclamanta a renunțat conform încheierii de ședință din data de 06 septembrie 2016.

Prin Sentința nr. 278 din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea având ca obiect "anulare act administrativ fiscal", formulată de reclamanta A. prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți Intervenție pentru Agricultură - Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol București, ca nefondată.

Împotriva Sentinței nr. 278 din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. prin reprezentant legal B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă A. invocă faptul că hotărârea recurată prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei nu cuprinde în motivare toate aspectele de nelegalitate ale actelor administrative contestate.

Se constată că aspectul de nelegalitate invocat asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat îl reprezintă nemotivarea actelor administrative contestate sub aspectul temeiului de drept în baza căruia a fost stabilită creanța bugetară.

Se arată că prima instanță a menținut ca legal emise actele administrative contestate prin care s-au reținut în sarcina reclamantei obligații de plată a unor creanțe fiscale pentru anii 2010-2011 și 2012-2013.

Instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 5 alin. (4) din OMADR nr. 246/2008 în sensul de a face dovada existenței acordului tuturor membrilor Asociației la mandatarea reprezentantului pentru formularea cererii unice de plată pentru anii 2010-2013 și nu a verificat aspectul de nelegalitate invocat cu privire la toate actele constatate - respectiv motivul de nelegalitate constând în motivarea actelor administrative sub aspectul indicării temeiurilor de drept în baza cărora a fost stabilită creanța bugetară.

Se arată de reclamantă că indicare a unor Regulamente și a dispozițiilor O.U.G. nr. 125/2006 nu reprezintă o motivare în drept a actelor contestate în raport de situația de fapt fiind încălcate dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011.

Se arată că prima instanță nu a analizat în cuprinsul motivării acest aspect de nelegalitate recurenta apreciind că sunt îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 388 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă arată că soluția de respingere a acțiunii și de menținere a actelor contestate este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 alin. (4) din OMADR nr. 246/2008 în raport de situația de fapt care a fost stabilită greșit de prima instanță, invocându-se și aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 atât în raport de efectele deciziei Curții Constituționale cât și în ceea ce privește respectarea principiului proporționalității sancțiunii în raport de situația de fapt invocată de recurenta-reclamantă.

Recurenta-reclamantă arată că în mod nelegal pe situația de fapt în actele contestate și în sentința atacată s-a apreciat că reclamanta nu îndeplinea condițiile de eligibilitate prevăzute de art. 6 alin. 4 din OMADR nr. 246/2008 în vigoare la data cererilor unice de plată conform acestor dispoziții. În cazul utilizării pajiștilor comunale de către o formă asociativă legal constituită, aceasta poate depune cererea de plată prin reprezentantul legal și face dovada evidenței fiecărui proprietar de exploatație cu o copie după cardul exploatației și a suprafeței agricole care revine fiecărui membru pentru utilizare, printr-o listă nominală anexată la cerere, care trebuie să cuprindă și acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăți, în conformitate cu actul constitutiv și/sau statutul asociației, asumându-și responsabilitatea asupra cerințelor care condiționează plățile.

Numai că obligativitatea ca lista nominală anexată cererii să cuprindă și acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăți, în conformitate cu actul constitutiv și/sau statutul asociației a fost introdusa prin Ordinul 31/2013 pentru modificarea și completarea Ordinului nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate, astfel că a fost încălcat principiul neretroactivității legii, câtă vreme la momentul depunerii cererilor de plată pentru anii 2010 - 2013, nu era prevăzută această dispoziție, fiind suficientă depunerea listei nominale.

Pe situația de fapt se arată că unii membrii au Asociației au fost în eroare cu privire la persoana împuternicită de ei în condițiile în care întrebarea nu a fost clar formulată.

Se invocă faptul că prima instanță nu a aplicat decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 pentru două din procesele-verbale încheiate la 28 octombrie 2015 și respectiv 27 octombrie 2015 prin care au fost sancționate fapte pretins săvârșite în anii 2010-2011 anterior intrării în vigoare a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 intrată în vigoare la 30 iunie 2011. Se invocă încălcarea principiului neretroactivității și faptul că în mod nelegal prima instanță a apreciat că aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 a fost numai sub aspectul procedural.

Un alt aspect de nelegalitate invocat privește neaplicarea principiului proporționalității în ceea ce privește cererile de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anii 2010-2012 în raport de dispozițiile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 și de dispozițiile Regulamentului CE nr. 1122/2009, în raport de situația de fapt invocată în acțiune și reiterată în recurs.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecând în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor contestate ca nelegale.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare - dos.recurs.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. - respectiv interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 4 din OMADR nr. 246/2008 în raport de situația de fapt reapreciată de instanța de recurs în raport de probele administrate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, în cauză neputându-se reține existența unei nemotivării a primei instanțe în ceea ce privește aspectul de nelegalitate invocat cu privire la toate procesele-verbale și deciziile de soluționare a contestațiilor respectiv neindicarea termenului de drept în baza cărora au fost emise.

Prima instanță a analizat legalitatea actelor constatate în raport de dispozițiile procedurale aplicabile la data emiterii - anul 2015 respectiv de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și în raport de dispozițiile de fond reținute a fi încălcate de către reclamantă respectiv dispozițiile art. 5 alin. 4 din OMADR nr. 246/2006 invocate în actele contestate.

Faptul că autoritatea- pârâtă nu a indicat expres pentru anii 2010-2011 ca temei al stabilirii neregulilor dispozițiilor O.G. nr. 79/2003 aplicabile ca normă de drept substanțial nu reprezintă o nemotivare în drept al actelor contestate, iar prima instanță a certificat acest aspect pe care l-a apreciat formal și nefiind de natură a determina nelegalitatea pe fond a actelor administrative contestate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este apreciat de Curte ca fondat, în cauză soluția de respingere a acțiunii fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 alin. (4) din OMADR nr. 246/2008. Aceasta în raport de situația de fapt stabilită în recurs prin reaprecierea față de probele administrate.

În esență soluția de respingere a acțiunii și de menținere a actelor contestate ca fiind legal emise a fost pe motivul neîndeplinirii, la data cererilor de plată vizând perioada anii-2010,2011,2012,2013 a condițiilor prevăzute de art. 5 alin. 4 din OMADR nr. 246/2008 respectiv lipsa acceptului fiecărui membru la mandatarea reprezentantului legal al reclamantei pentru formularea cererii unice de plată pentru anii 2010-2013 .

Contrar acestei situații de fapt reținută de prima instanță Curtea apreciază că în cauză cererile reclamantei pentru formularea cererii unice de plată pentru anii 2010-2013 îndeplinea condițiile prevăzute de art. 5 alin. (4) din OMADR nr. 246/2008 în raport de data formulării acestor cereri, nefiind necesar la data depunerii existenței acordului tuturor membrilor Asociației la mandatarea reprezentantului legal.

Potrivit OMADR nr. 246/2008 art. 5 alin. 4 "în cazul utilizării pășunilor comunale de către o formă asociativă legal constituită, aceasta poate depune cerere de plată prin reprezentantul legal și face dovada evidenței fiecărui proprietar de exploatație cu o copie după cardul exploatației și a suprafeței agricole care revine fiecărui membru pentru utilizare, printr-o listă nominală anexată la cerere, care trebuie să cuprindă și acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăți, în conformitate cu actul constitutiv și/sau statutul asociației, asumându-și responsabilitatea asupra cerințelor care condiționează plățile".

Această condiție în sensul existenței acceptului fiecărui membru pentru a solicita aceste plăți a fost introdusă prin Ordinul nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea Ordinului nr. 246/2008 nu exista la data depunerii cererilor unice de plată verificate pe perioada 2010-2013, fiind suficiente depunerea listei nominale și a cardurilor eliberate de ANSUPSA - Registrul Național al Experților. Aceste cereri formulate pentru perioadele2010-2013 au fost avizate pentru conformitate de APIA autorități care a efectuat și plata ajutoarelor unice pe suprafețe apreciind că cererile pentru toți proprietarii asociației în număr de 135 îndeplinesc condițiile legale.

Faptul că ulterior avizării de APIA în anul 2015, cu ocazia controlului de conformitate, cu ocazia interviului 6 și respectiv 8 persoane intervievate nu și-au amintit numele persoanei împuternicite și au afirmat că că nu și-au dat acordul în vederea mandatării numitului B. nu poate reprezenta decât o neregulă formală care nu este de natură a atrage o sancțiune atât de gravă a retragerii întregului sprijin financiar acordat reclamantei.

Recurenta-reclamantă îndeplinea la data depunerii cererilor de plată avizate de APIA, condițiile prevăzute de art. 5 alin. (4) din OMADR nr. 246/2008 în vigoare la data depunerii respectiv tabelul semnat al tuturor persoanelor care figurau ca proprietari și pentru care s-a făcut dovada utilizării legale a terenului inclusiv cu privire la persoanele care în 2015 nu și-au amintit numele persoanei împuternicite pentru depunerea cererilor de plată.

Aceasta în condițiile în care toate persoanele intervievate au recunoscut că folosesc pentru pășunat terenul pentru care s-au primit subvențiile în campaniile 2010-2013.

În raport de aceasta situațiile de fapt, Curtea apreciază că în cauză nu există îndeplinite condițiile existenței unor nereguli de fond de natură a aprecia ca necuvenite ajutoarele financiare acordate recurentei-reclamante.

Cererile recurentei pentru acordarea ajutoarelor financiare pe suprafața pentru anii 2010-2013, avizate de APIA îndeplineau pe fond condițiile legale, iar neregulile constatate în 2015 erau formale în condițiile în care reclamanta a probat că a exploatat întreaga suprafață pentru care s-a primit subvenția, scopul acordării acestui sprijin financiar fiind realizat.

În cauză nu s-a probat existența unei fraude de natură a determina retragerea întregului sprijin financiar acordat procesele-verbale și deciziile de soluționare a contestațiilor emise pentru anii 2010-2013 fiind apreciate de Curte ca nelegale și urmează ca efect al admiterii recursului și admiterii acțiunii a fi anulate.

Aspectul de nelegalitate privind incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii și a aplicării principiului proporționalității au în raport de aprecierile instanței de recurs caracter subsidiar și nu vor fi analizate ca atare.

Aceasta deoarece actele contestate sunt nelegale în raport de situația de fapt reținute în recurs în sensul că cererile de plată ale reclamantei avizate de APIA îndeplineau condițiile prevăzute de art. 5 alin. 4 din OMADR ne. 246/2008 în vigoare la momentul formulării cererilor unice de plată și nu pentru incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 pe aspectele invocate în cererea de recurs.

Dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 au fost aplicate sub aspectul procedural ținând cont că aceste dispoziții erau în vigoare în 2015 la data controlului pentru verificarea suspiciunii de neregulă și la data emiterii deciziilor contestate în prezenta cauză.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496-497 C. proc. civ., constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată și rejudecând va dispune:

În baza art. 8 și 18(1) din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea formulată de recurenta-reclamantă A. și va dispune anularea deciziilor de soluționare a contestațiilor și a proceselor-verbale de stabilire a neregulilor, cu consecința exonerării reclamantei de la plata cheltuielilor constatate aferente anilor 2010, 2011, 2012 și 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinței nr. 278 din 23 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Anulează Decizia de soluționare a contestației nr. 362 din 15 decembrie 2015 emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25 octombrie 2015, cu consecința exonerării de la plata debitului în cuantum de 95.623,30 RON.

Anulează Decizia de soluționare a contestației nr. 363 din 16 decembrie 2015 emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27 octombrie 2015, cu consecința exonerării de la plata debitului în cuantum de 118.206,47 RON.

Anulează Decizia de soluționare a contestației nr. 364 din 17 decembrie 2015 emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27 octombrie 2015, cu consecința exonerării de la plata debitului în cuantum de 146.591,72 RON.

Anulează Decizia de soluționare a contestației nr. 361 din 17 decembrie 2015 emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27 octombrie 2015, cu consecința exonerării de la plata debitului în cuantum de 195.622,29 RON.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 iunie 2019.

GGC - CL