ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3140/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2015 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Secretariatul General al Guvernului României a solicitat obligarea în solidar la plata sumei de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale și la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale produse prin emiterea unui Ordin de către șeful Direcției Rutiere fără a avea la bază vreo lege românească, ordin de a se întocmi lucrări penale pentru numerele provizorii de cinci zile emise de autoritățile germane și evident fără a verifica dacă autovehiculele ori remorcile înmatriculate în alte țări au reglementările de rigoare și evident dacă sunt publicare în M. Of. al României pentru a fi accesate liber, pentru a putea lua la cunoștință conținutul lor și pentru ca în sfârșit să fie respectate.

Prin acțiunea precizată la fila x reclamantul a solicitat anularea adresei nr. x din 29 mai 2014 emisă de directorul Direcției Rutiere din IGPR, obligarea pârâtelor la republicarea Convenției de la Viena din 1968, obligarea lor în solidar la dezdăunare.

Prin Sentința civilă nr. 120/F-CONT din 30 mai 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Secretariatul General Al Guvernului României, ca inadmisibilă.

A sesizat Curtea Constituțională cu excepția neconstituționalității disp. art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul A., care nu a fost semnat așa cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. De asemenea, recurentul nu a invocat niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nici nu a adus critici care să vizeze cazurile de casare prevăzute de aceste dispoziții.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nul recursul deoarece nu îndeplinește cerința art. 486 alin. (1) lit. e) și d) din C. proc. civ. și în subsidiar să se respingă ca nefondat.

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate nul recursul deoarece nu îndeplinește cerința art. 486 alin. (1) lit. d) și e) C. proc. civ. și în subsidiar să se respingă ca nefondat.

Intimatul-pârât Secretariatul General al Guvernului României a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate nul recursul deoarece recurentul nu a invocat niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și în subsidiar să se respingă ca nefondat.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă recursul ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

La termenul de judecată din data de 6 iunie 2019, stabilit pentru soluționarea prezentului recurs, Înalta Curte a acordat cuvântul părților asupra excepțiilor nulității recursului raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și lit. e) C. proc. civ., instanța urmând a le soluționa cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Prealabil verificării excepției nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. prevalează primeia și o va analiza cu prioritate.

Recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., întrucât recurentul-reclamant nu a semnat cererea de recurs.

Conform rezoluției, dosar recurs, recurentul a fost citat la data de 27 mai 2019 cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei cererea de recurs semnată, așa cum prevăd disp. art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.

Reține Înalta Curte că orice cerere adresată instanței trebuie să conțină mențiunile prevăzute la art. 486 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) sunt dispuse sub sancțiunea nulității.

În cauză, se constată că cererea de recurs, astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant, nu îndeplinește cerințele prevăzute la a art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., pentru că nu cuprinde semnătura recurentului.

Recurentul-reclamant deși legal citat cu mențiunea semnării cererii de recurs, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs, motiv pentru care recursul este supus sancțiunii nulității.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului, pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2025 din 10 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa semnăturii. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - CP