ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1518/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1518/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25 noiembrie 2011, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Poliție Transporturi, obligarea pârâților la rezolvarea lucrării penale nr. x/2001 și la plata daunelor materiale și morale de 10 milioane euro.
Hotărârea instanței de fond
A. Prin Sentința nr. 2.369 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Poliție Transporturi.
B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței
PENTru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii judiciare în materia contenciosului administrativ vizează existența unui act administrativ, iar în cauza de față reclamantul contestă refuzul organelor de urmărire penală de a rezolva anumite lucrări penale, situație care nu poate fi asimilată unui act administrativ, nefiind în sfera de competență a contenciosului administrativ.
Recursul formulat de A.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.
II. Decizia instanței de recurs
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, la termenul stabilit pentru soluționarea recursului, din data de 5 februarie 2014, a constatat că au lipsit atât recurentul-reclamant, cât și intimații-pârâți, astfel încât, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 252 din C. proc. civ.
În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că părțile au lipsit nejustificat la termenul stabilit pentru soluționarea recursului declarat și nu au solicitat judecarea în lipsă, așa cum prevăd dispozițiile art. 242 alin. (2) din C. proc. civ.
De la data suspendării cauzei și până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părților, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
PENTru aceste considerente, Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat, în temeiul art. 252 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul formulat de A. împotriva Sentinței civile nr. 2.369 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2015.
Procesat de ED