ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2017

Decizia nr. 1206/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, anularea Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 431 din 10 aprilie 2014 pentru utilizarea în mod rațional a resurselor financiare la nivelul autorităților și instituțiilor publice, regiilor autonome, companiilor naționale, societăților naționale și societăților comerciale aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Transporturilor, care a fost menținut în mod nelegal prin comunicarea din 2 iulie 2014 prin care pârâtul a respins plângerea prealabilă formulată de reclamant, a cărei anulare se solicită, de asemenea.

Prin Sentința civilă nr. 1295 din 7 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția rămânerii fără obiect a cererii și, în consecință, a fost respinsă cererea reclamantului A. SA, ca rămasă fără obiect, fiind obligat pârâtul Ministerul Transporturilor la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în valoare de 12.726,16 lei.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Ministerul Transporturilor, criticând hotărârea instanței de fond, în parte nelegală, fiind invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raportul comunicat s-a reținut faptul că, din verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a recursului, calea de atac exercitată de pârât nu este timbrată, recurentul având obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului formulat, în valoare de 100 lei, taxă aferentă cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub sancțiunea anulării recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului de față, constată că cererea adresată instanței nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru datorată, deși recurentul a fost înștiințat cu privire la necesitatea achitării taxei datorate, în valoare de 100 lei, prin comunicarea raportului întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului.

2 .1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei."

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

Din actele dosarului rezultă faptul că, prin raportul comunicat recurentului la data de 17 februarie 2017, s-a menționat că pentru soluționarea recursului se impune achitarea taxei de timbru datorate, în valoare de 100 lei, fiind propusă soluția de anulare a recursului ca netimbrat în situația neachitării sumei datorate pentru calea de atac exercitată.

În conformitate cu art. 197 C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Având în vedere faptul că în cauză recurentul nu și-a îndeplinit obligația de timbrare ce-i revenea, până la acest termen acordat pentru examinarea recursului, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 197 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de Ministerul Transporturilor, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței civile nr. 1295 din 7 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2017.

Procesat de GGC - NN