ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1144/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, la 14 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat, în temeiul art. 973 alin. (1) C. proc. civ., instituirea unui sechestru judiciar asupra unor utilaje aflate în patrimoniul societății reclamante, prevăzute în anexa 1, până la soluționarea litigiului aflat pe rolul Tribunalului Bihor cu obiect acțiune în pretenții și acțiune în revendicare; în temeiul art. 976 alin. (1) C. proc. civ., numirea unui administrator sechestru care să exercite drepturile stabilite de art. 976 alin. (2) C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Prin Încheierea nr. 199/LP/2019 din 25 septembrie 2019, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B. și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată de 800 RON, reprezentând onorariu avocat.

Prin Decizia nr. 363/C/2019-A din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul B., împotriva Încheierii nr. 199/LP/2019 din 25 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă; a schimbat în tot încheierea apelată, în sensul că a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus înființarea sechestrului judiciar până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul Dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Bihor, condiționat de plata de către reclamantă a unei cauțiuni în sumă de 10.000 RON în termen de 10 zile de la comunicarea deciziei, asupra următoarelor bunuri: utilaj marca x; încărcător Frontal x; încărcător Frontal x; x; excavator x; concasor x; concasor; autobasculanta x; x; Autoutilitara x; Autoutilitara x; Autoutilitara x; x și încărcător Frontal x și a desemnat în calitate de administrator sechestru pe numitului C., administrator al reclamantei, căruia i-a fost încredințată paza bunurilor sechestrate, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019; a fost obligat intimatul B. la plata sumei de 150 RON cheltuieli de judecată în favoarea părții apelante.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâtul a declarat recurs.

În esență, recurentul a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 973 alin. (1) C. proc. civ., reținând că sunt îndeplinite condițiile pentru instituirea sechestrului judiciar, în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței unui proces demarat împotriva pârâtului referitor la posesia utilajelor.

A arătat recurentul că, prin raportare la prevederile art. 973 alin. (2) lit. b) C. proc. civ., posibilitatea de înființare a măsurii referitoare la sechestrul judiciar ar putea să fie justificată de existența unor motive temeinice de temere a celui interesat cu privire la sustragerea, distrugerea sau alterarea de către posesorul actual a bunurilor respective. Or, recurentul consideră că, în condițiile și-a exercitat cu bună-credință mandatul de administrator pentru perioada de timp cuprinsă între data constituirii societății și până în prezent, formularea unei astfel de cereri servește unor scopuri nelegitime.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 13 mai 2020, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este declarat împotriva Deciziei nr. 363/C/2019-A din 7 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Acțiunea are ca obiect o cerere de înființare a sechestrului judiciar, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 973 din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 975 alin. (4) C. proc. civ., încheierea prin care se soluționează cererea "este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunțare, la instanța ierarhic superioară. Dispozițiile art. 954 alin. (4) și cele ale art. 959 se aplică în mod corespunzător".

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, Decizia nr. 363/C/2019-A din 7 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva Deciziei nr. 363/C/2019-A din 7 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva Deciziei nr. 363/C/2019-A din 7 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.

GGC - NN