ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2020

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă sub nr. x/2016/a1, contestatoarea A., a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei B. S.A., solicitând refacerea tabelului preliminar de creanțe în sensul respingerii cererilor de creanță formulate de creditoarele A.N.A.F. și D.G.R.F.P. București, înscrierea completă a creanței sale cu suma de 1.872.046,63 EURO și 6.893.043,07 USD, echivalentul a 36.453.296.7 RON, la cursul B.N.R. afișat în data de 02.11.2016, ce reprezintă împrumut acordat conform contract de împrumut și dobânzile aferente.

Prin sentința civilă nr. 7664 din 22 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admisă, în parte, contestația formulată de contestatoarea-creditoare A. și contestatoarea-debitoare S.C. B. S.A., în contradictoriu cu intimatele AGENTIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, C., ADMINISTRATOR SPECIAL AL B. S.A., și administratorul judiciar D.., în sensul că a dispus înlăturarea creanței intimatei creditoare AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în cuantum de 1.055.867.645,5 RON, din tabelul preliminar de creanțe al debitoarei B. S.A., și a respins contestația privind creanța aparținând contestatoarei A., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1263 din 18 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de apelanta-creditoare AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr. 7664 din 22 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016. A fost schimbată, în parte, sentința apelată în sensul că a fost înlăturată dispoziția privind înlăturarea creanței creditoarei Agenția Națională de Administrație Fiscală. A fost menținută înscrierea în tabelul de creanțe, a acestei creditoare, cu o creanță în sumă de 755.431.732 RON, pură și simplă și garantată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, intimatele S.C. B. S.A., în insolvență, prin C. - administrator special și A. au declarat recurs.

Motivele de recurs expuse în cele două cereri sunt identice, fiind, în esență, următoarele:

Recurentele susțin că hotărârea penală nr. 1207/A/2014 nu se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât petentul nu a beneficiat de accesul la instanță. Măsura asiguratorie a fost dispusă într-un proces penal în care petenta nu a fost parte (dosar x/2005, în calea de atac), iar eforturile sale de a supune fondul pretențiilor cenzurii unui judecător au eșuat, cererile anterioare fiind respinse ca inadmisibile sau ca nefondate, în acest din urmă caz fără antamarea fondului.

Potrivit dreptului intern, înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, justițiabilul are dreptul la două grade de jurisdicție, respectiv judecata în primă instanță și judecata în apel, conform art. 370, art. 408 și art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Recurentele invocă, totodată, art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și art. 8 paragraful 1 (dreptul la un proces echitabil) și art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor Omului și libertăților fundamentale, art. 4 și art. 5 din Decizia - cadru 2005/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea.

Recurentele arată, totodată, că potrivit art. 288 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene, decizia este obligatorie în toate elementele sale, iar conform art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor obligații.

Recurentele arată, de asemenea, că decizia nr. 1207/A/2014, pronunțată de Curtea de Apel București nu reprezintă titlul executoriu, întrucât instituirea unui drept de garanție nu echivalează cu o măsura executorie, de natură a conduce în mod automat la luarea unei măsuri executorii de natura celei dispuse de intimată.

În drept, recursurile au fost întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursurilor ca inadmisibile, arătând că hotărârea recurată este definitivă, prin raportare la dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. În subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, prin care s-a constatat că recursurile nu sunt admisibile.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 13 mai 2020, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurentele au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prealabil, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza excepția inadmisibilității recursurilor, invocată de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin întâmpinare, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Cererile de recurs sunt formulate împotriva deciziei civile nr. 1263 din 18 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Conform dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2015 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, "Hotărârile președintelui tribunalului sau ale judecătorului sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenți, și de la pronunțare, pentru cei prezenți", instanța competentă să soluționeze apelul fiind curtea de apel, ale cărei hotărâri sunt definitive, conform dispozițiilor art. 9, coroborat cu art. 43 alin. (1) din aceeași lege.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia civilă nr. 1263 din 18 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția inadmisibilității recursurilor, invocată de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de recurenta-creditoare A. și de recurenta-debitoare S.C. B. S.A., în insolvență, prin administrator special C., împotriva deciziei civile nr. 1263 din 18 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursurilor, invocată de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.

Respinge recursurile declarate de recurenta-creditoare A. și de recurenta-debitoare S.C. B. S.A., în insolvență, prin administrator special C., împotriva deciziei civile nr. 1263 din 18 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibile.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.