ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2603/2018

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 martie 2018, revizuenta A. S.R.L. prin administrator special B. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 371/A din 15 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014 și raportat la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anularea hotărârii atacate, având în vedere contrarietatea dintre decizia civilă nr. 1413 din 27 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015 și decizia civilă nr. 371/A din 15 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București și, în rejudecare, să se dispună respingerea cererii de apel formulate împotriva sentinței civile nr. 158/2017 pronunțată de Tribunalul Ilfov; raportat la motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de apel formulate împotriva sentinței civile nr. 158/2017 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, având în vedere că decizia a cărei revizuire se solicită încalcă principiul priorității dreptului comunitar.

În argumentarea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a prezentat în mod detaliat istoricul celor două cauze în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii și a arătat, în esență, că în ambele dosare chestiunea tranșată este aceeași, ambele instanțe fiind solicitate să se pronunțe asupra caracterului de titlu de creanță al Procesului Verbal estimativ nr. x/22.10.2013 emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova.

Cu privire la chestiunea litigioasă, a arătat revizuenta că prin decizia civilă nr. 1413 din 27 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015, s-a reținut că Procesul Verbal de control nu reprezintă un act administrativ fiscal și nu are natura unui titlu de creanță, în timp ce prin decizia civilă nr. 371/A din 15 februarie 2018, aceeași instanță a reținut că Procesul Verbal constituie titlu de creanță în baza căruia creditorul bugetar poate formula declarație de creanță și se poate înscrie la masa credală a contribuabilului (debitor în insolvență).

În concret, a arătat revizuenta că decizia nr. 371/A din 15 februarie 2018 a cărei revizuire a solicitat, nu a ținut cont de considerentele deciziei pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2015, având în vedere că instanța a ignorat faptul că prin decizia nr. 1413 din 27 martie 2017 s-a reținut cu caracter obligatoriu că statul nu poate pretinde o creanță fiscală împotriva societății A. S.R.L. în baza Proceselor Verbale de control și a recunoscut, prin decizia atacată, creanța pretinsă de creditorul bugetar întocmai și exclusiv în baza acestora.

În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a susținut revizuenta că hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată, în condițiile în care instanța de apel nu a aplicat această normă constituțională, fiind încălcate prevederile Directivei TVA nr. 2006/112/CEE.

Totodată a arătat revizuenta că o astfel de interpretare contravine flagrant reglementărilor constituționale și europene referitoare la prioritatea aplicării dispozițiilor de drept al UE, la efectul direct al reglementărilor UE și la caracterul obligatoriu al jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene conform art. 288 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (art. 249 TCE).

În argumentarea celor susținute, revizuenta a invocat jurisprudența CJUE, cu referire la efectul direct atribuit directivelor, principiul interpretării armonioase, respectiv obligația de a interpreta dreptul național în conformitate cu directivele (cauza C 41/74 Van Duyn c. Home Office, cauza C 148/78 Publico Ministero c. Tullio Ratti, Cauza C 14/83 Von Colson și Kamman c. Land Nordhrein - Westfalen).

Revenind la incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, revizuenta a arătat că prin admiterea cererii intimatei de înscriere provizorie în tabelul definitiv al creanțelor în cuantum de 50.292.399 RON și 66.464.003 RON se încalcă dispozițiile Directivei TVA nr. 2006/112/CE, așa cum a fost interpretată de către CJUE iar cadrul legal aplicabil pe fondul litigiului îl reprezintă dispozițiile Directivei TVA (2006/112/CE) și ale Regulamentului nr. 282/2011.

A mai arătat revizuenta că atât în Procesele-verbale pe care se întemeiază pretențiile fiscului, cât și în apelul formulat, se remarcă încălcări repetate ale dispozițiilor dreptului UE în materia taxei pe valoarea adăugată, dintre care unele considerate relevante și care nu au fost avute în vedere de către instanța de apel.

În continuare, a arătat revizuenta că hotărârea atacată nu ține seama de orientarea consecventă a CJUE care a stabilit în mod necontestat cazurile de excepție în care unei societăți i se poate refuza dreptul de deducere al TVA, în condițiile în care deține o factură și achizițiile sunt făcute în scopul operațiunilor sale taxabile.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, în raport cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., reține următoarele:

Motivul de revizuire invocat de revizuentă - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - prevede că "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În speță, se constată că hotărârile pretins potrivnice, deși au fost pronunțate în dosare diferite, nu au avut aceleași părți, obiect și cauză, contrarietatea hotărârilor putând fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile anterior menționate.

Astfel, într-un prim litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, în urma unui control efectuat la punctul de lucru al societății A. S.R.L. (fosta C. SRL), s-a emis Procesul Verbal nr. x/22.10.2013 de DGRFP Ploiești AJFP Prahova, prin care era estimată în sarcina societății o diferență suplimentară de TVA de plată în sumă de 50.292.399 RON pentru anii 2011-2012.

Împotriva Procesului Verbal de control nr. x/22.10.2013, A. S.R.L. a formulat contestație la organul fiscal emitent, dar care a fost respinsă ca prematur formulată prin decizia nr. 25/14.11.2013, cu motivarea că acest proces-verbal nu este un document contestabil, nereprezentând un titlu de creanță sau alt act administrativ fiscal.

Împotriva deciziei organului fiscal, A. S.R.L. a formulat acțiune în anularea deciziei nr. 25/14.11.2013 și a Procesului Verbal sus indicat, înregistrata pe rolul Tribunalului București, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 1193/25.02.2016 a Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, iar recursul formulat de A. S.R.L. împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 1413/27.03.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În cel de-al doilea litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a formulat cerere de admitere a creanțelor în baza Proceselor Verbale de Control. La data de 24.04.2014 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea A. S.R.L., stabilindu-se termen pentru depunerea declarației de creanță și a documentelor justificative la data de 18.06.2014, în condițiile art. 62 alin. (1) lit. b) și art. 65 alin. (2) din Legea 85/2006. La data de 17.06.2014, ANAF a formulat declarația de creanță prin care solicitat înscrierea sa la masa credală a A. S.R.L. cu suma de 117.687.727 RON, compusă din: 51.207.125 RON în categoria creanțelor garantate, conform art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea 85/2006, 66.480.602 RON în categoria creanțelor bugetare, conform art. 123 pct. 4 din Legea 85/2006.

La data de 18.06.2014 ANAF a depus cerere precizatoare prin care și-a precizat cuantumul creanței la suma de 117.687.977 RON, creanța solicitată fiind majorată cu suma de 250 RON, această din urmă fiind creanță bugetară cu rangul stabilit de art. 123 alin. (4), rezultând dintr-un proces-verbal de contravenție întocmit de către CNADR.

La data de 11.08.2014, administratorul special al A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, două contestații la tabelul preliminar de creanțe al debitoarei, după cum urmează:

- contestația înregistrată sub dosar nr. x/2014, prin care s-a solicitat, în principal, înlăturarea din tabelul preliminar a creanței Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în cuantum de 66.480.852 RON, și în subsidiar, s-a solicitat înscrierea în tabelul preliminar a creanței Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în cuantum de 66.480.852 RON, sub condiție suspensivă;

- contestația înregistrată sub dosar nr. x/2014, prin care s-a solicitat, în principal, înlăturarea din tabelul preliminar a creanței Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în cuantum de 51.207.125 RON, în privința acestei creanțe nefiind îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile Codului de procedură fiscală pentru o creanță bugetară și, implicit, nici cele reglementate de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 85/2006 și în subsidiar, s-a solicitat înscrierea în tabelul preliminar a creanței Agenției Naționale de Administrare fiscală, în cuantum de 51.207.125 RON, sub condiție suspensivă. Prin încheierea din data de 13.11.2014, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a dispus conexarea dosarului nr. x/2014 la dosarul nr. x/2014 16.

Prin sentința civilă nr. 158 din 25 ianuarie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis în parte contestațiile la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei S.C. A. S.R.L. formulate de debitoare prin administrator special B. în contradictoriu cu creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, a dispus înscrierea creditoarei în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei cu suma de 931.575 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 158 din 25 ianuarie 2017 a formulat apel creditorul bugetar, solicitând înscrierea sa la masa credală cu întreaga creanță solicitată, astfel cum a fost precizată.

Prin decizia civilă nr. 371/A din 15.02.2018, Curtea de Apel București a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus înscrierea provizorie a creditoarei în tabelul definitiv cu următoarele creanțe: o creanță bugetară în cuantum de 50.292.399 RON având ordine de prioritate la plată conform art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 până la soluționarea dosarului penal nr. x/3014; o creanță bugetară în cuantum de 66.464.003 RON având ordine de prioritate la plată conform art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006, reprezentând prejudiciu estimat conform procesului-verbal din data de 17.06.2014.

Astfel, din examinarea celor două hotărâri pretins contradictorii, se constată că in ceea ce privește identitatea de obiect, în dosarul nr. x/2016 în care a fost pronunțată decizia nr. 1413 din 27.03.2017, prin cererea de chemare în judecată formulată de A. S.R.L. s-a solicitat anularea deciziei nr. 25/14.11.2013, emisă de ANAF cu privire la contestația administrativă formulată, și a procesului-verbal nr. x/22.10.2013, prin care s-a estimat în sarcina debitoarei o diferență suplimentară de TVA de plată în sumă de 50.292.399 RON.

În ceea ce privește decizia civilă nr. 371/A din 15.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestația formulată de A. S.R.L. la tabelul preliminar de creanțe al debitoarei A. S.R.L. și împotriva înscrierii creanței DGRFP București, în cuantum de 117.687.727 RON.

Referitor la identitatea de cauză, se constată că nici această condiție nu este îndeplinită, având în vedere ca temeiurile juridice ale celor doua cereri de chemare în judecată în care au fost pronunțate cele două decizii pretins contrarii, sunt total diferite.

Astfel, dacă în dosarul nr. x/2015, în care a fost pronunțată decizia nr. 1413/27.03.2017, temeiul juridic al acțiunii formulate îl reprezintă Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în dosarul nr. x/2014, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 371/A/15.02.2018, temeiul îl reprezintă dispozițiile Legii Nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

În ceea ce privește identitatea de părți, se constată că în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 în care a fost pronunțată decizia nr. 1413/27.03.2017, părți au fost A. S.R.L. și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în vreme ce în dosarul nr. x/2014 în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 371/A/15.02.2018, au figurat ca părți A. S.R.L. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice.

Așa fiind, constatând a nu fi întrunită condiția existenței triplei identități de părți, obiect și cauză, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. prin administrator special B. împotriva deciziei civile nr. 371/A din 15 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014. În ceea ce privește excepția de necompetență materială în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.". Alin. 2 al aceluiași articol prevede că "În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță".

Așadar, competența de soluționare a cererilor de revizuire aparține instanței care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, mai puțin în situația în care cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când competența aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

De asemenea, art. 510 alin. (3) C. proc. civ. stabilește că, în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței.

În cauza de față, revizuenta a solicitat, în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, revizuirea deciziei civile nr. 371/A din 15 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Potrivit textului legal anterior menționat, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive și se soluționează de urgență și cu precădere.

Constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează o normă de competență materială absolută, de la care nu se poate deroga, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire având ca temei dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă, instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. prin administrator special B. împotriva deciziei civile nr. 371/A din 15 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014, întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și o trimite spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. prin administrator special B. împotriva deciziei civile nr. 371/A din 15 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.06.2018.