ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3252/2018

Ședința publică din data de 18 septembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar, s-au constatat următoarele:

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect, deoarece dosarele de executare silită sunt diferite, acestea fiind introduse la executori judecătorești diferiți, iar titlurile executorii reprezentate de contractele de asistență juridică sunt diferite.

Astfel, s-a constatat că nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, în realitate revizuentul manifestându-și nemulțumirea față de practica neunitară a instanțelor, nemulțumire ce nu poate constitui un motiv de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a susținut că a fost încălcat principiul contradictorialității, întrucât instanța nu a pus în discuția părților aspectele referitoare la practica neunitară de la nivelul instanțelor de judecată, în contextul în care acesta a fost motivul care a stat la baza respingerii cererii de revizuire.

Argumentele prezentate în motivarea cererii de revizuire cu privire la obiectul celor două hotărâri potrivnice nu au fost analizate de către instanță, iar hotărârea recurată este lovită de nulitate ca urmare a încălcării principiilor oralității dezbaterilor și contradictorialității.

Recurentul consideră că, în aceste condiții, i s-a creat o vătămare ce nu poate fi acoperită decât prin anularea deciziei atacate, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cererii de revizuire sub aspectul existenței unor obiecte identice ale hotărârilor potrivnice.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. s-a susținut că decizia recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază și că, instanța a respins cererea de revizuire doar prin recalificarea susținerilor revizuentului într-un motiv ce conduce la soluția de respingere, ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cererii și încălcarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ.

Recurentul-revizuent a mai arătat că este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susținut că instanța a reținut aspecte contrare probei cu înscrisuri administrată în cauză.

Astfel, instanța a respins cererea de revizuire reținând că în dosarul execuțional nr. x/2012 al BEJ B. au constituit drept titluri executorii contracte de asistență juridică diferite de cele regăsite în dosarul execuțional nr. x/2014 al C., motiv pentru care obiectul hotărârilor potrivnice nu poate fi considerat identic, fiind reluate dezbaterile asupra unor aspecte deja soluționate.

Or, în cadrul cererii de revizuire s-a evidențiat faptul că părțile au decis încheierea unui singur contract de asistență juridică împărțit în 30 de contracte. Toate împrejurările referitoare la relațiile contractuale dintre părți au format obiectul unui dosar penal, respectiv dosarul nr. x/2013, soluționat.

În final, s-a arătat că toate aceste contracte de asistență juridică au format inițial obiectul dosarului execuțional nr. x/2012, iar ulterior o parte dintre acestea au format obiectul dosarului execuțional nr. x/2014, toate fiind parte integrantă a unui singur contract, iar schimbarea executorului judecătoresc sau a dosarului execuțional nu reprezintă o modificare a modului în care părțile au înțeles să colaboreze încă de la început.

Totodată, recurentul-revizuent a invocat excepția autorității de lucru judecat a încheierii din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. x/2015, în raport cu decizia nr. 1032 din 11 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, sub aspectul soluționării împrejurării care au determinat încheierea unui singur contract de asistență juridică.

Cu privire la nulitatea recursului, intimata a arătat că motivele de casare invocate, precum și dezvoltarea acestora, nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., iar simpla nemulțumire a părții în privința hotărârii pronunțate nu este suficientă.

Pe fondul recursului, s-a arătat în principal că se impune respingerea acestuia, întrucât instanța în mod corect a apreciat că nu există identitate de obiect între cele două hotărâri indicate ca fiind potrivnice.

Totodată, recurentul a solicitat respingerea excepției nulității recursului, întrucât în cadrul cererii de recurs a prezentat pe larg motivele subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ.

Criticile recurentului vizând greșita soluție de respingere a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ. nu pot fi reținute.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a invocat încălcarea principiul contradictorialității susținând că instanța nu a pus în discuția părților aspectele referitoare la practica neunitară, că acesta a fost motivul care ar fi stat la baza respingerii cererii de revizuire și că instanța ar fi procedat la o recalificare a motivelor de revizuire. Criticile sunt nefondate.

În cauză, se observă că instanța anterioară a analizat atât motivele de revizuire dezvoltate în susținerea cererii, cât și excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare, care au fost puse în discuția părților și analizate individual, instanța pronunțând o soluție corectă de respingere a cererii de revizuire.

Motivul care a stat la baza soluției de respingere a cererii de revizuire a constat în neîndeplinirea cerințelor de la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținându-se că hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect, atât timp cât dosarele de executare sunt diferite, acestea fiind introduse la executori judecătorești diferiți, iar titlurile executorii reprezentate de contractele de asistență juridică sunt diferite.

Se constată că instanța a procedat la analiza îndeplinirii condițiilor referitoare la identitatea de obiect, cauză și părți, în raport cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și înscrisurile depuse în susținerea cererii, constatând că nu există identitate de obiect între cele două litigii - nr. x/2014 și nr. y/2013.

Astfel, s-a avut în vedere că, dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Ploiești, soluționat definitiv prin decizia nr. 209 din 24 iunie 2016 a Tribunalului Prahova, secția I civilă, a avut ca obiect contestație la executare formulată împotriva mai multor titluri reprezentate de 18 contracte de asistență juridică, iar ulterior formulării mai multor cereri de încetare a executării silite de către creditoare, instanța a rămas învestită să soluționeze contestația la executare doar cu privire la dosarul de executare nr. 1198/2012 al BEJ B. referitor la contractul de asistență juridică nr. x din 18 octombrie 2010 și contestația la titlu vizând același contract.

Cel de al doilea dosar, respectiv nr. x/2014 al Judecătoriei Sector 4 București, soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 3583 din 21 septembrie 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a avut ca obiect contestația la executare formulată împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 62/2014 al C., constatarea nulității unor contracte de asistență juridică, anularea încheierii de încuviințare a executării silite din 14 martie 2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, dispusă în dosarul nr. x/2014, suspendarea și încetarea executării silite.

Soluția dată de instanța anterioară s-a bazat pe analiza condițiilor de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, iar decizia atacată a fost pronunțată cu respectarea garanțiilor procesuale ale părții și a regulilor privind procedura de judecată a revizuirii.

Nu poate fi reținut nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin prisma căruia recurentul a susținut că decizia atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază și că soluția de respingere a cererii de revizuire s-a bazat pe recalificare susținerilor revizuentului, cu încălcarea art. 425 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, se observă că recurentul-revizuent deși a fost invocat acest motiv de casare - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - nu a adus argumente clare din care să rezulte nemotivarea hotărârii, acesta limitându-se la redarea conținutului art. 425 C. proc. civ.

Trecând peste aceste observații, se constată că hotărârea recurată este motivată în fapt și în drept și că sunt îndeplinite condițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că au fost arătate în considerentele hotărârii obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt, motivele de fapt și de drept pe care instanța și-a întemeiat soluția, fiind arătate de altfel atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.

Astfel, cum s-a arătat și anterior, motivul care a stat la baza soluției de respingere a cererii de revizuire este cel referitor la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârile pretins a fi contradictorii purtând asupra unor pricini diferite ca obiect.

Faptul că instanța care a soluționat cererea de revizuire a constatat că, în realitate, criticile revizuentului reprezintă o nemulțumire față de practica neunitară a instanțelor nu constituie o recalificare a susținerilor și nici vreo încălcare a principiului contradictorialității, nefiind acesta motivul care a stat la baza respingerii cererii de revizuire, cum greșit susține recurentul-revizuent.

Totodată, nu pot fi reținute nici criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât recursul nu are caracter devolutiv, iar prin întreaga argumentare dezvoltată prin prisma acestui motiv de casare se tinde, în realitate, la o valorificare a unei alte situații de fapt cu privire la relațiile contractuale dintre părți, aspecte ce țin de netemeinicia și nu de nelegalitatea deciziei recurate.

Critica referitoare la excepția autorității de lucru judecat a încheierii de ședință din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. x/2015, în raport cu decizia nr. 1032 din 11 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești excede cadrului procesual, motiv pentru care instanța nu poate proceda la analiza acesteia.

Prin urmare, față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de revizuentul Cabinet de Avocat A. împotriva deciziei nr. 1032 din 11 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul Cabinet de Avocat A. împotriva deciziei nr. 1032 din 11 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2018.