ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1013/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1013/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, la data de 24 aprilie 2019 Sindicatul Național Finanțe Publice - SINDFISC a solicitat, în numele reclamanților membri de sindicat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili obligarea pârâtei, începând cu data de 1 iulie 2017 și, în continuare, să pună în aplicare dispozițiile prevăzute în nota x din Anexa VIII Cap. 1 lit. A) pct. 1 din Legea nr. 153/2017, în sensul majorării cu 15% a salariului de bază al fiecărui angajat, pentru complexitatea muncii, sumă actualizată cu indicele de inflație, prin decizie emisă de pârâtă; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 aplicată la suma menționată la pct. 2, în conformitate cu art. 166 alin. (4) din C. muncii, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin Sentința civilă nr. 1131 din 19 septembrie 2019 Tribunalul Hunedoara a admis excepția de necompetenta teritorială absolută și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Prin Sentința nr. 8441 din 5 decembrie 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta Sindicatul Național Finanțe Publice - SINDFISC în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a, și a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, pentru soluționarea incidentului procedural.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.
Înalta Curte reține că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național Finanțe Publice - SINDFISC în numele reclamanților membri de sindicat, în calitate de reprezentant al acestora, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 20 mai 2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.
(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."
Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național Finanțe Publice, în numele reclamanților, membri de sindicat, în calitate de reprezentant al acestora, așadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 24 aprilie 2019.
Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliul reclamanților fiind pe raza județului Hunedoara.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privința art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 2 august 2018, respectiv instituirea unei competențe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.
Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competența de soluționare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincție.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național Finanțe Publice - SINDFISC în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.