ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 569/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 23 mai 2019, reclamantul Sindicatul Național Finanțe Publice - SINDFISC, în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat obligarea pârâtei, începând cu data de 01.03.2017 și în continuare, să plătească reclamanților sumele constând în drepturile salariale în procent de 20% aplicat la salariul brut lunar, reprezentând diferența neacordată aferentă sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, prin decizie emisă de pârâtă, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 aplicată la suma menționată la punctul 2, în conformitate cu art. 166 alin. (4) din Codul Muncii, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 495 din data de 28 august 2019 Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizațiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale și, raportat la acțiunile reglementate expres de lege, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant".

În consecință, a apreciat Tribunalul Arad că nu se poate susține că sindicatul are doar un drept de reprezentare, acționând în numele membrilor săi, întrucât s-a statuat că acesta are legitimare procesuală activă și nu este doar un simplu mandatar. De altfel, în legea nouă, respectiv în cuprinsul dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, privind dialogul social, se dispune expressis verbis faptul că "în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă". Ca atare, sindicatul are calitate procesuală activă de a acționa în numele membrilor săi în calitate de reclamant, iar, potrivit Deciziei nr. 1/21.01.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în Dosar nr. x/2012, "în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant".

Prin urmare, în condițiile în care, Sindicatul Național Finanțe Publice - SINDFISC, în calitate de reclamant, își are sediul în Municipiul București, rezultă că, Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale nu este competent teritorial de a soluționa prezentul litigiu, competența teritorială de soluționare a acestuia, aparținând Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat sub același număr la data de 23.06.2019 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 7318/2019 din 31 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis la rându-i excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că Sindicatul a acționat în numele membrilor de sindicat, iar nu în nume propriu și, faptul că Legea nr. 62/2011 conferă sindicatelor calitate procesuală activă nu înlătură incidența art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât sindicatul a introdus acțiunea în numele membrilor, iar art. 10 alin. (4) prevede expres că se va respecta competența teritorială, indiferent de calitatea în proces a celui care introduce acțiunea în numele reclamantului.

Tribunalul București a reținut, de asemenea, că schimbarea de optică legislativă în acest tip de cauze, în materia contenciosului administrativ, cu referire strictă la competența teritorială a instanțelor, a avut loc prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, în vigoare de la data de 02 august 2018.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ pentru soluționarea conflictului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că obiectul cauzei dedusă judecății vizează obligarea autorității publice pârâte - Agenția Națională de Administrare Fiscală, începând cu data de 01.03.2017 și în continuare, la plata sumelor constând în drepturile salariale în procent de 20 % aplicat la salariul brut lunar, reprezentând diferența neacordată aferentă sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, prin decizie emisă de pârâtă, respectiv obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 aplicată la suma menționată la punctul 2, în conformitate cu art. 166 alin. (4) din Codul Muncii, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 din legea privind dialogul social.

În ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, întrucât persoanele (ce au calitatea de membru în cadrul Sindicatului) în numele cărora a acționat Sindicatul, sunt funcționari publici, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data formulării acțiunii (23.05.2019), conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, " competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

În art. 37 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Legitimarea procesuală a altor persoane" se prevede că în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

În condițiile în care o reglementare a fost adoptată de legiuitor cu un scop clar și precis, efectele acesteia nu pot fi extinse la alte situații, mai ales când pentru aceste "alte situații" există dispoziții legale exprese.

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național Finanțe Publice - SindFISC, în calitate de reprezentant al membrilor săi - A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. (conform Tabelului Anexat cererii de chemare în judecată - dosar Tribunal Arad), în baza Împuternicirilor date de fiecare membru și anexate la tabelul nominal (dosar Tribunal Arad) așadar, nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018.

Textul de lege menționat - articolul 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 - instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului.

În cauza de față, deși prin acțiunea pendinte se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Național Finanțe Publice - SindFISC nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, conferită de Împuternicirile date de membrii de sindicat și anexate acțiunii (dosar Tribunal Arad), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat, deoarece aceștia sunt titularii dreptului pretins, interesul promovării acțiunii aparținând tot acestora.

Dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, în condițiile în care, anterior modificării aduse prin Legea nr. 212/2018, articolul 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincție, după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, actualul text legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

Reclamanții-membri de sindicat domiciliază în județul Arad (conform Tabelului de la dosar Tribunal Arad) și acțiunea a fost formulată în numele lor de Sindicatul Național Finanțe Publice - SindFISC. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat și nu de reclamant.

Față de aceste considerente, având în vedere că reclamanții își au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Arad, constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe Sindicatul Național Finanțe Publice - SINDFISC, în numele și pentru membrii de sindicat reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2020

GGC - OB