ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1003/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 25 martie 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, a formulat cerere de suspendare în parte a Ordinului nr. 40 din 12 martie 2019 privind aprobarea funcțiilor de la nivelul instituțiilor din subordinea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor care necesită acces la documentele care conțin informații secrete de stat, nivel secret.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 108 din 6 iunie 2019, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința suspendării în parte a Ordinului nr. 40 din 12 martie 2019 privind aprobarea funcțiilor de la nivelul instituțiilor din subordinea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor care necesită acces la documentele care conțin informații secrete de stat, nivel strict secret, în ceea ce privește crt. 1 din anexa la acest act.

Reclamantul a solicitat casarea sentinței recurate care este nelegală întrucât este dată cu nerespectarea normelor de procedură a căror încălcare atrage sancțiunea nulității, respectiv a art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază - motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Recurentul susține că ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, a fost adoptată Legea de abrogare, prin care au fost abrogate alin. (5) și (6) ale articolului 66 din O.G. nr. 42/2004, în temeiul cărora a fost emis actul administrativ dedus judecății și că prima instanță a ignorat complet noile argumente aduse în dovedirea existenței cazului bine justificat, neefectuând o cercetare completă a tuturor argumentelor invocate.

În continuare recurentul susține că este îndeplinită condiția pagubei iminente întrucât Ordinul a cărui suspendare a solicitat-o nu numai că îi afectează raporturile de serviciu, punându-l în imposibilitate de a-și desfășura atribuțiile, dar afectează și funcționarea autorității publice angajatoare din același considerente.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul reclamantului este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Prin hotărârea recurată, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 40 din 12 martie 2019 emis de A.N.S.V.S.A., reținând că, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Ordinul a cărui suspendare se solicită, au fost aprobate funcțiile de la nivelul instituțiilor din subordinea A.N.S.V.S.A. care necesită acces la documentele care conțin informații secrete de stat, nivel stric secret, conform anexei care face parte integrantă din acest ordin, avându-se în vedere Nota nr. x din 7 martie 2019, întocmită de Structura de securitate din cadrul A.N.S.V.S.A., aprobată de Președintele A.N.S.V.S.A. sub nr. x din 7 martie 2019.

O primă critică pe care o aduce recurentul-reclamant sentinței recurate este aceea că, hotărârea de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

Acest motiv de recurs invocat de recurent este neîntemeiat, întrucât instanța de fond și-a motivat cererea suspendare, formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, în limitele permise de dispozițiile legale anterior menționate, care impun doar o analiza sumară, fără antamarea fondului cauzei, soluția de respingere a cererii de suspendare inclusiv cu privire la noile argumente invocate de recurentul-reclamant.

Astfel, instanța de fond a reținut, în mod corect că legea în vigoare la momentul emiterii Ordinului 40 din 12 martie 2019 dădea posibilitatea Președintelui ANSVSA să solicite personalului care deține funcții publice de conducere în cadrul Autorității și a unităților din subordinea acesteia să dețină certificat de securitate, respectiv autorizație de acces la informațiile clasificate cu condiția ca această solicitare să privească personalul cu funcții publice de conducere din cadrul Autorității și al unităților subordonate, în exercitarea funcției și raportat la specificul acesteia, raportându-se, totodată, și la conținutul H.G. nr. S/1055/2008 care cuprinde lista cu informații secrete de stat elaborate sau deținute de A.N.S.V.S.A.

Abrogarea prin Legea nr. 85/25.04.2019 a alin. (5) și (6) ale articolului 6 6 din O.G. nr. 42/2004, nu prezintă relevanță.

Prin urmare, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. este neîntemeiat, întrucât instanța de fond și-a motivat soluția de respingere a cererii de suspendare a executării, inclusiv prin analizarea argumentelor legate de abrogarea alin. (5) și (6) ale articolului 66 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004, analiza fiind, așa cum prevede legea, una sumară, în limitele permise de cererea de suspendare formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, care interzice antamarea fondului cauzei.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. presupune ca hotărârea recurată să fie lipsită cu desăvârșire de considerente sau să conțină doar motive care nu au nicio legătură cu natura cauzei, or, hotărârea pronunțată de prima instanță nu se înscrie în niciuna dintre aceste categorii, critica recurentului-reclamant, în sensul că sentința pronunțată de prima instanță nu cuprinde motivele pe care se sprijină este neîntemeiată.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. și acesta este neîntemeiat întrucât nu există nicio regulă de procedură încălcată, astfel încât să fie atrasă sancțiunea nulității.

În continuare, recurentul-reclamant susține că se impune admiterea în parte a cererii de suspendare a Ordinului nr. 40 din 12 martie 2019, apreciind că, în speță, sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege, cazul bine justificat și paguba iminentă.

În speța de față, în mod corect, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării Ordinului nr. 40 din 12 martie 2019 emis de A.N.S.V.S.A.

Din analiza condițiilor art. 2 lit. ș) din Legea 554/2004 existența cazului bine justificat presupune existența unor împrejurări legate de starea de fapt sau de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Publicarea este o operațiune ulterioară emiterii actului a cărei neîndeplinire afectează opozabilitatea, iar nu însăși valabilitatea acestuia, astfel că nu pot fi reținute argumentele recurentului în sensul că nepublicarea Ordinului nr. 4955 ar antrena nelegalitatea respectivului act și implicit și a ordinului a cărei suspendare se solicită.

A mai invocat recurentul și faptul că Ordinul nr. 40 din 12 martie 2019 a cărui suspendare se solicită, nu cuprinde o motivare în fapt și în drept.

Instanța de fond corect a constatat faptul că în preambulul acestui act este înserată Nota x din 7 martie 2019, întocmită de structura de securitate din cadrul A.N.S.V.S.A, în care se precizează pe larg motivele pentru care s-a impus emiterea ordinului contestat. Prin referirea expresă la acest înscris Ordinul nr. 40 din 12 martie 2019 are îndeplinită condiția motivării în fapt și în drept.

Un alt aspect invocat de recurent drept caz bine justificat de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, este aceea că Ordinul nr. 40 din 12 martie 2019 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii sale.

Se constată că, legea în vigoare, la momentul emiterii Ordinului nr. 40 din 12 martie 2019 dădea posibilitatea Președintelui ANSVSA să solicite personalului care deține funcții publice de conducere în cadrul Autorității și a unităților din subordinea acesteia să dețină certificat de securitate, respectiv autorizație de acces la informațiile clasificate cu condiția ca această solicitare să privească personalul cu funcții publice de conducere din cadrul Autorității și al unităților subordonate, în exercitarea funcției și raportat la specificul acesteia.

Așadar, legea în vigoare la data emiterii ordinului contestat nu interzice Președintelui A.N.S.V.S.A. să solicite personalului care deține funcții publice de conducere din cadrul Autorității și al unităților din subordinea acesteia să dețină certificat de securitate, respectiv autorizație de acces la informațiile clasificate, impunând, o singuri condiție, și anume, ca această solicitare să privească personalul cu funcții publice de conducere din cadrul Autorității și al unităților din subordinea acesteia, în exercitarea funcției și raportat la specificul activității desfășurate de aceștia privind gestionarea informațiilor clasificate conform legislației specifice în vigoare.

Or, așa cum a reținut și instanța de fond, această condiție a fost îndeplinită, la data emiterii ordinului a cărui suspendare se solicită și este îndeplinită și după abrogarea, prin Legea nr. 85 din 25 aprilie 2019 a alin. (5) și (6) ale articolului 66 din O.G. nr. 42/2004.

În ceea ce privește cea de a doua condiție, nici aceasta nu este îndeplinită, întrucât recurentul-reclamant nu a făcut dovada prejudiciului material, viitor și previzibil sau că prin acest act s-ar produce o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice.

Existența condițiilor legale, cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube nu se prezumă ci trebuie dovedite.

În concluzie, pentru a se putea dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmație a recurentului în sensul că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci trebuie ca din mijloacele de probă administrate să rezulte temeinicia susținerilor cu privire la existența unui caz bine justificat și la prevenirea producerii unei pagube iminente.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 108 din 6 iunie 2019 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - CP