ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1430/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Agenția Pentru Finanțare A Investițiilor Rurale și Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud Muntenia a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 37050/8.10.2015 emisă de AFIR și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/4.08.2015.

Prin Sentința civilă nr. 644/29.02.2016 a Curții de Apel București, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, apreciindu-se că litigiul privește o un act administrativ încheiat de autoritate publică locală.

Prin Sentința nr. 3844 din 13.06.2016, Tribunalul București a admis excepția de necompetență și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că Decizia de soluționare a contestației, actul pentru care s-a prevăzut posibilitatea de contestare în contencios administrativ de către legiuitor, este emisă de o autoritate publică centrală

Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că reclamanta a învestit instanța cu o cerere de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.08.2015 încheiat la data de 29.07.2015, a Deciziei de soluționare a contestației nr. 37050/08.10.2015 emisă de AFIR, solicitând totodată și suspendarea executării acelorași acte și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de dispozițiile legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: al rangului organului emitent/autorității publice, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauză, după cum se constată, acțiunea formulată vizează obiectul unei cereri de anulare a Deciziei de soluționare a contestației nr. 37050/08.10.2015 emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, astfel că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de criteriul rangului autorității publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.

Decizia de soluționare a contestației, actul pentru care s-a prevăzut posibilitatea de contestare în contencios administrativ de către legiuitor, este emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și, întrucât, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale se încadrează în categoria autorităților publice centrale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei de față revine Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența materială de soluționare a cauzei deduse prezentei judecăți aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și nu Tribunalului București.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pe pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud Muntenia, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2019.

GGC - NN