ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3769/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bihor la data de 22.05.2014, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Instituția Primarului Municipiului Oradea și Consiliul Local al municipiului Oradea:

(i) anularea Hotărârii nr. 699/27.11.2013 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;

(ii) obligarea pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să se pronunțe asupra existenței comportamentului discriminatoriu al semnatarilor petiției formulate de un număr de aproximativ de 55 de persoane și a autorităților reprezentate de Instituția Primarului Municipiului Oradea și de Consiliul local al municipiului Oradea referitor la schimbarea denumirii străzii x din Oradea, pe motiv că este de origine maghiară;

(iii) obligarea pârâtului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să aplice sancțiunile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 137/2000 persoanelor fizice și juridice vinovate de comportament discriminatoriu;

(iv) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 30/CA/2015 - P.I. din 18 februarie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea căreia și-a declinat competența Tribunalul Bihor prin Sentința nr. 4778/CA/2014, a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., ca nefondată.

Împotriva Sentinței nr. 30/CA/2015 - P.I. din 18 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B. și C., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Oradea, în vederea rejudecării fondului, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenții au argumentat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept constituțional material, anume a prevederilor art. 6, 16, 21, 30 alin. (7) din Constituția României și a dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 137/2000.

Au reiterat circumstanțele de fapt ale cauzei, criticând demersul intimatei Primăria Municipiului Oradea de a schimba denumirea străzii "x" în "y", cu atribuirea numelui "x" altei străzi din Municipiul Oradea. Acest demers a avut loc la solicitarea persoanelor domiciliate pe strada x, solicitare care a reprezentat un act ostil, represiv, antinațional, nedemocratic și evident discriminatoriu față de minoritatea maghiară locuitoare a orașului Oradea, Autoritățile statului, la nivel local sau central, trebuiau să intervină cu promptitudine în spiritul respectării legii, luând toate măsurile pentru respectarea drepturilor cetățenilor minoritari.

Sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții au criticat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că "reclamanții nu justifică un interes în legătură cu sesizarea lor", susținând că lipsa interesului, în conformitate cu prevederile art. 33, 34 și 36 din C. proc. civ. echivalează cu lipsa calității procesuale a reclamanților, deci sub acest aspect există o contradicție între dispozitiv și motivare.

Recurenții au mai susținut că în mod greșit instanța de fond consideră că (...) situație personală, proprie doar cetățenilor de pe strada x. Demersul reclamat constituie un tratament injust și degradant, care se adresează împotriva unui grup de persoane reprezentat de locuitorii maghiari ai municipiului Oradea sau împotriva comunității etnicilor maghiari din Românie. În atare situație, având în vedere obiectul actului de discriminare, interesul nu este lega de domiciliu și trebuie recunoscut dreptul oricărui cetățean, indiferent de naționalitate, de a sesiza Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

4.1. Legal citată, intimata Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului Oradea au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, susținând, în esență, că, din moment ce plângerea viza o atingere adusă unei comunități și reclamanților, CNCD trebuia să constate că reclamanții nu pot dovedi un interes în legătură cu obiectul cauzei.

Intimata a expus circumstanțele în care a fost adoptată hotărârea de Consiliu Local care a avut ca obiect schimbarea denumirii străzii "x" în "y" și a arătat că hotărârea a fost adoptată inclusiv cu votul tuturor consilierilor locali din partea UDMR.

4.2. Intimatul Consiliul Naționale pentru Combaterea Discriminării a formulat, la rândul său, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esență, că instanța de fond a analizat corect dovada calității procesuale active în speța dedusă judecății, întrucât recurenții nu au făcut dovada unui interes legitim, personal, născut și actual.

Simpla sesizare a unui comportament pretins discriminatoriu față de membrii unei comunități de o anumită etnie nu învestește persoana care a sesizat cu calitate procesuală activă în fața CNCD.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 iunie 2018, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de reclamanții A., B. și C., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia.

3.1. Verificând, mai întâi, sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurent, Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat.

Recurenții critică, din perspectiva acestui motiv de recurs, faptul că instanța de fond, analizând problema interesului în demersul dedus judecății, nu pronunțat o soluție referitoare la lipsa calității lor procesuale active, susținând că lipsa interesului, în conformitate cu prevederile art. 33, 34 și 36 din C. proc. civ. echivalează cu lipsa calității procesuale a reclamanților, deci sub acest aspect există o contradicție între dispozitiv și motivare.

În speță, însă, aspectul legat de lipsa interesului era limitat strict la sesizarea pârâtului CNCD, a cărui hotărâre a fost dedusă judecății, existând în mod cert un interes al reclamanților și o legitimare procesuală activă, în sensul avut în vedere de dispozițiile C. proc. civ., în sesizarea instanței de contencios administrativ, câtă vreme aceștia erau destinatarii actului administrativ contestat în cauză.

3.2. În continuare, examinând motivul de recurs ce vizează aplicarea greșită a normelor de drept material, prevăzut de 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile.

Așa cum rezultă din cuprinsul pct. 1 al prezentei decizii, recurenții-reclamanți au supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, pe calea prevăzută în art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, corelat cu art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Hotărârea nr. 699/27.11.2013, prin care Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a soluționat petiția formulată de recurenți, înregistrată cu nr. 1218/26.02.2013, dispunând clasarea acesteia, potrivit art. 5 și art. 7 alin. (1) din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, precum și art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată.

Petiția formulată de recurenți privea faptul că, în urma înregistrării unei cereri formulate de un număr de 55 de persoane, locuitori ai str. x, Primăria Municipiului Oradea a demarat un proiect de hotărâre a Consiliului Local prin care să se dispună schimbarea numelui străzii "x" în strada "y", demers pe care recurenții l-au apreciat ca inacceptabil și discriminatoriu față de minoritatea maghiară locuitoare a orașului Oradea.

În raport cu obiectul și motivele plângerii, instanța de control judiciar constată, în acord cu judecătorul fondului, că soluția de clasare adoptată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, se fundamentează pe aplicarea corectă a normelor din legislația primară și secundară pertinente cauzei.

Astfel, în temeiul art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, CNCD poate fi sesizat de persoana care se consideră discriminată, alin. (6) al aceluiași articol impunând persoanei interesate obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.

Pe lângă persoana care se consideră discriminată, calitate procesuală în jurisdicția administrativă a discriminării au și organizațiile neguvernamentale care au ca scop apărarea drepturilor omului sau au un interes legitim în combaterea discriminării, conform art. 28 din O.G. nr. 137/2000.

Prevederile ordonanței au fost interpretate și detaliate, pentru organizarea punerii lor în aplicare, prin Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor în fața Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, aprobată prin Ordinul nr. 144/2000, care în art. 5 definește "petentul", drept persoana care se consideră discriminată și sesizează Consiliul cu privire la săvârșirea faptei de discriminare împotriva sa, iar în art. 7 definește "persoana interesată" ca fiind ori persoana care se consideră discriminată și sesizează Consiliul cu privire la fapta de discriminare săvârșită împotriva sa, ori organizațiile neguvernamentale sau alte persoane care au un interes legitim în combaterea discriminării și reprezintă o persoană, un grup de persoane sau o comunitate împotriva căreia s-a săvârșit o faptă de discriminare.

Cum recurenții-reclamanți au formulat petiția în nume propriu și nu au sesizat săvârșirea unei fapte concrete de discriminare împotriva lor, ci au exprimat o potențială nemulțumire generală a persoanelor care aparțin etniei maghiare, soluția pronunțată de Curtea de apel reflectă interpretarea corectă a prevederilor menționate mai sus.

În plus, Înalta Curte reține că normele speciale din materia prevenirii și combaterii discriminării concordă cu reglementarea generală a contenciosului administrativ, cuprinsă în Legea nr. 554/2004, care în art. 8 alin. (1

1

) statuează că "persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat".

În speță, recurenții-reclamanți nu au invocat și nu a dovedit încălcarea unui interes legitim privat.

Pentru considerentele arătate, reținând că nu subzistă motive de casare a hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A., B. și C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva Sentinței nr. 30/CA/2015 - P.I. din 18 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2018.

GGC - GV