ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1833/2017

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 28.03.2014, reclamanții Consiliul Local al Municipiului Oradea și Primarul Municipiului Oradea au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., anularea Hotărârii nr. 745/16.12.2013 emisă de pârâtul C.N.C.D.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 40 din data de 24 februarie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Oradea, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții Consiliul Local al Municipiului Oradea și Primarul Municipiului Oradea, solicitând casarea hotărârii și admiterea acțiunii în sensul anulării Hotărârii nr. 745/16.12.2013. În motivarea recursului, s-a arătat că, deși a reținut faptul că hotărârea C.N.C.D. nu a fost adoptată cu unanimitate, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că plângerea domnului A. a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, acesta neavând calitatea de reprezentant al comunității maghiare din municipiul Oradea. De asemenea, a fost reținută o stare de fapt eronată în ceea ce privește neprezentarea convocărilor la ședințele consiliului local și în limba maghiară. Aceste convocări au fost și vor fi în continuare publicate în mai multe ziare în limba maghiară cât și pe varianta maghiară a paginii de internet a Primăriei Municipiului Oradea. Recurenții și-au îndeplinit și obligațiile de aducere la cunoștința publică a hotărârilor de consiliu local în limba maternă a minorităților naționale, la dosar fiind atașate adrese de înaintare a hotărârilor pentru publicarea în Monitorul Oficial al României din anii 2011, 2012 și 2013, din care reiese solicitarea expresă de aplicare a prevederilor art. 50 din Legea nr. 215/2001. Punerea în aplicare a H.C.L. Oradea nr. 504/2006, referitoare la inscripționarea și corectarea în ortografia limbii maghiare a denumirilor de străzi care poartă numele unor personalități și traducerea în limba maghiară a cuvintelor, după caz: stradă, parc, alee, bulevard, pod etc., presupune schimbarea tuturor tăblițelor, identificarea resurselor financiare necesare și includerea acestora în bugetele anuale. În același timp, Primăria Municipiului Oradea are angajați funcționari publici care asigură, în raporturile cu locuitorii, folosirea limbii materne, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 19 din Legea nr. 215/2001, instituția pune la dispoziția cetățenilor cereri tip atât în limba română cât și în cea maghiară, iar în ceea ce privește petițiile, acestea pot fi formulate în cele două limbi menționate, la fel cum este redactat și răspunsul către petiționar. Intimații-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. au depus, fiecare, întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond. La data de 25.06.2015, B. a depus, în temeiul art. 63-65 și 67 C. proc. civ., cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților, solicitând admiterea cererii, respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond și a hotărârii C.N.C.D. nr. 745/16.12.2013.

Procedura derulată în recurs Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 9 februarie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, la data de 18 mai 2017.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamanții Consiliul Local al Municipiului Oradea și Primarul Municipiului Oradea au supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ hotărârea nr. 745/16.12.2013 pronunțată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Prin hotărârea atacată autoritatea pârâtă a soluționat sesizarea formulată de A. referitoare la nerespectarea H.C.L. Oradea nr. 504/2006, prin neluarea măsurilor corespunzătoare privind inscripționarea și corectarea în ortografia limbii maghiare a străzilor care poartă numele unor personalități maghiare și, în temeiul art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, a hotărât următoarele: "1. Faptele sesizate constituie fapte de discriminare, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000. 2. Se monitorizează pe o perioadă de 3 luni și se recomandă părții reclamante, prin reprezentant, să dispună măsurile necesare pentru remedierea situației, potrivit art. 19 lit. d) din O.G. nr. 137/2000." Instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare, iar reclamanții au atacat această soluție, formulând critici ce pot fi subsumate cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest caz de casare nu este incident, prima instanță interpretând și aplicând în mod corect dispozițiile legale. În esență criticile formulate au vizat lipsa calității de reprezentant al comunității maghiare din municipiul Oradea, precum și neîncadrarea faptelor reclamate în conținutul art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, pentru a putea fi calificate drept fapte de discrimare. Recurenții au expus demersurile efectuate pentru publicarea convocărilor și a hotărârilor de consiliu local în limba maternă a minorităților naționale, au justificat întârzierea punerii în aplicare a H.C.L. Oradea nr. 504/2006, referitoare la inscripționarea și corectarea în ortografia limbii maghiare a denumirilor de străzi care poartă numele unor personalități și traducerea în limba maghiară a cuvintelor și au invocat respectarea cerințelor impuse de art. 19 din Legea nr. 215/2001 (asigurarea dreptului de petiționare atât în limba română cât și în cea maghiară). În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că aceste aspecte nu sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a actului administrativ contestat și nu demonstrează lipsa de veridicitate a constatărilor C.N.C.D. Faptele de discriminare reclamate, respectiv neaplicarea dispozițiilor H.C.L. nr. 504/2006, neprezentarea informațiilor de interes public (pe site-ul primăriei) și în limba maghiară, neprezentarea convocărilor la ședințele Consiliului Local și în limba maghiară și neaducerea la cunoștință a hotărârilor de consiliu local și etnicilor maghiari în limba maghiară, au fost analizate de Consiliu prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000. Atât în cadrul procedurii derulate la C.N.C.D., cât și în cadrul acțiunii în instanță, autoritatea reclamată nu a depus niciun fel de probatoriu care să răstoarne prezumția de existență a faptei, aceasta neasumându-și nici obligația de răsturnare a sarcinii probei, conform art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000. De asemenea, argumentele referitoare la necesitatea identificării resurselor financiare pentru realizarea inscripționării și corectării în ortografia limbii maghiare a denumirilor de străzi, la interdicția legală de angajare personal suplimentar în instituțiile publice, sau la respectarea parțială a dispozițiilor dispozițiilor art. 39 alin. (6) și art. 50 din Legea nr. 215/2001 au fost examinate de către instanța de fond, iar aceasta, în mod corect, a apreciat că nu pot fi primite ca exoneratoare de răspundere. În privința cererii de intervenție accesorie în interesul intimaților-pârâți formulată de B., Înalta Curte constată îndeplinirea cerințelor impuse de dispozițiile art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 67 alin. (1) din același cod, o va admite, având în vedere și soluția preconizată asupra cererii de recurs . Pentru considerentele expuse, constatând că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor legale, iar sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.