ÎCCJ, Decizia nr. 30/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 25 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale formulate de petentul A..

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea transmisă la dosarul cauzei prin email, la data de 21.09.2020, și reiterată în fața instanței de judecată la termenul de astăzi, petentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu mai multe excepții de neconstituționalitate, respectiv neconstituționalitatea art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27 și art. 31 din Legea nr. 211/2004, a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a art. 80, art. 81, art. 91 și art. 93 din Noul C. proc. pen. și art. 3 alin. (1) și (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) și 82), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), (2) lit. b) și (3) din C. proc. civ., a art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) din Noul C. proc. pen., a art. 367 alin. (9) din Noul C. proc. pen. indicând articolele din Constituția României pe care, în opinia petentului, le încalcă aceste dispoziții legale și susținând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992.

Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că aceasta îndeplinește primele trei condiții prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv excepția a fost invocată de către petentul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege, iar textele criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, instanța a reținut că obiectul cauzei în care au fost invocate excepțiile de neconstituționalitate îl reprezintă cererea de strămutare a petentului A. a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, iar decizia Curții Constituționale în soluționarea excepțiilor trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

În acest context, instanța de fond a apreciat că excepțiile de neconstituționalitate invocate nu au legătură cu fondul cauzei întrucât dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se solicită a fi constatate nu pot produce un efect real, concret, asupra cursului procesului penal în care au fost invocate și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces întrucât cauza în care au fost invocate cererile de neconstituționalitate are ca obiect o cerere de strămutare, iar excepțiile de neconstituționalitate invocate nu vizează instituția strămutării.

II. Împotriva încheierii din data de 25 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 a formulat recurs A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, la data de 22 octombrie 2020, fiind stabilit în mod aleatoriu prim termen la data de 14 decembrie 2020.

La data de 14 decembrie 2020, instanța a amânat cauza pentru data de 25 ianuarie 2021, pentru a da posibilitatea recurentului A. să precizeze dacă excepțiile de neconstituționalitate la care a făcut referire în cuprinsul înscrisurilor depuse la Dosarul nr. x/2020 în data de 2 decembrie 2020 au fost invocate în susținerea recursului formulat împotriva încheierii din data de 25 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 sau, dimpotrivă, reprezintă solicitări distincte de sesizare a Curții Constituționale, ce vor fi soluționate în cadrul dosarului asociat nr. x/2020

La termenul din data de 25 ianuarie 2021, față de lipsa precizărilor solicitate, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a dispus reunirea dosarului nr. x/2020 la Dosarul nr. x/2020 și a dat cuvântul asupra recursului, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind expuse pe larg în practicaua prezentei decizii.

III. Examinând încheierea penală atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța supremă reține că potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 (modificată și republicată), Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei;

- să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

În cauza de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27 și art. 31 din Legea nr. 211/2004, a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a art. 80, art. 81, art. 91 și art. 93 din Noul C. proc. pen. și art. 3 alin. (1) și (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) și 82), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), (2) lit. b) și (3) din C. proc. civ., a art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) din Noul C. proc. pen., și a art. 367 alin. (9) din Noul C. proc. pen., fără a indica în concret care dintre prevederile constituționale sunt încălcate și susținând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, s-a statuat că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

Din această perspectivă, instanța supremă constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pe de-o parte întrucât problema invocată de recurent vizează cererea de strămutare formulată de petentul A. a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov, iar decizia Curții Constituționale în soluționarea excepțiilor trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

De asemenea, în acord cu instanța de fond, se constată că excepțiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, chiar dacă recurentul A. a invocat, în fața instanței judecătorești, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale antemenționate, texte de lege aflate în vigoare, asupra cărora instanța de contencios constituțional nu s-a pronunțat anterior prin declararea ca neconstituțional, în ceea ce privește examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

Or, așa cum am menționat anterior, obiectul dosarului în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl constituie soluționarea unei cereri de strămutare formulată de recurent, procedură în care instanța analizează cauza exclusiv din perspectiva condițiilor prevăzute de art. 71 din C. proc. pen.. Așadar, prevederile a căror neconstituționalitate s-au invocat, nu au legătură și nu pot influența modalitatea de rezolvare a cererii de strămutare cu care este învestită Curtea de Apel Brașov, situație în care excepția de neconstituționalitate invocată apare ca lipsită de pertinență în raport cu procesul principal în care a fost formulată.

Având în vedere că pentru excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale menționate nu este îndeplinită condiția legăturii cu cauza la care se referă art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că, în mod corect, prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul A..

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 25 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 25 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2021.

GGC - GV