ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 154/2021

Asupra recursului de față;

La data de 3 decembrie 2020 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 7 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 29-33 din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispozițiilor art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 și art. 248 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va examina, cu prioritate, excepția nulității recursului, față de prevederile art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., excepție asupra căreia, reține următoarele:

Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".

În prezenta cauză, instanța supremă constată că recurentul A. a exercitat, în termenul prevăzut de dispozițiile legale anterior evocate, calea de atac a recursului împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 7 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 135 din C. pen.

Astfel, se reține că recurentul a transmis cererea de recurs, prin fax, la data de 8 septembrie 2020, fiind înregistrată la 9 septembrie 2020 .

Prin cererea de recurs s-a arătat că motivele excepției de neconstituționalitate au fost indicate la data de 27 iulie 2020 și completate prin notele scrise depuse la 7 septembrie 2020, iar motivele de recurs vor fi formulate după redactarea și comunicarea încheierii interlocutorii.

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. impune ca motivarea recursului să se facă prin cererea de recurs, afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din același cod, aplicabile și în recurs.

Conform dispozițiilor art. 470 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii", dispoziții legale care devin aplicabile în cauză, întrucât termenul de recurs de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 curge de la pronunțarea încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Așa fiind, Înalta Curte reține că recurentul avea obligația să formuleze motivele de recurs în termen de 48 de ore de la data comunicării încheierii atacate prin prezentul recurs.

Examinarea actelor dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale relevă faptul că încheierea recurată i-a fost comunicată recurentului la domiciliul său, la data de 10 noiembrie 2020, așa cum reiese din dovada de înmânare aflată la dosarului nr. x/2019, care poartă mențiunea comunicării "încheierii de ședință civilă".

În raport de acest act de procedură, instanța supremă va înlătura susținerea recurentului făcută în ședința de judecată de la 28 ianuarie 2021, potrivit căreia încheierea din 7 septembrie 2020 nu i-a fost comunicată.

Prin urmare, termenul în care recurentul avea posibilitatea de a motiva calea de atac exercitată, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a început să curgă de la ora zero a zilei de 11 noiembrie 2020 și s-a împlinit la ora zero a zilei de 12 noiembrie 2020.

Revenind la regularitatea motivării cererii de recurs, se constată că potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile", iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)".

Cum sancțiunea nemotivării recursului în termenul legal este nulitatea, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (1), coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a III-a din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 7 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2021.