ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1325/2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, din data de 28.11.2019 reclamantul Municipiul București prin Primar General, în contradictoriu cu pârâții Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 1 a Municipiului București, Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1 a Municipiului București și Consiliul Local Sector 1 al Municipiului București, a solicitat obligarea Consiliului Local Sector 1 să emită o hotărâre prin care să aprobe virarea sumelor încasate la bugetul local al subdiviziunii administrative teritoriale Sector 1 și neutilizate reprezentând taxă specială pentru promovarea turistică a Municipiului București în bugetul local al Municipiului București; obligarea pârâtelor Subdiviziunea administrativ-teritorială Sector 1 al Municipiului București prin Primar și a Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1 să vireze sumele încasate și neutilizate reprezentând taxă specială pentru promovarea turistică a Municipiului București în bugetul local al Municipiului București, pentru perioada 01.01.2016- 21.12.2016 suma de 3.585.007,68 RON, iar pentru perioada 01.01.2017-31.12.2017-4.760.475,25 RON.

Prin sentința civilă nr. 2350/30.06.2020 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul București, prin primar general, în contradictoriu cu pârâții Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 1 a Municipiului București, Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1 a Municipiului București și Consiliul Local Sector 1 al Municipiului București.

În motivarea soluției sale, Tribunalul București a reținut că reclamantul Municipiul București a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de obligare a Consiliului Local Sector 1 să emită o hotărâre prin care să aprobe virarea sumelor încasate la bugetul local al Sectorul 1 și neutilizate, reprezentând taxa specială pentru promovarea turistică a Municipiului București, în bugetul local al Municipiului București, precum și obligarea pârâților Sectorul 1 al Municipiului București și Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1 să vireze sumele încasate și neutilizate reprezentând această taxă specială în bugetul local al Municipiului București, sumele pretinse pentru perioada 01.01.2016 - 21.12.2016 fiind în cuantum de 3.585.007,68 RON, iar pentru perioada 01.01.2017 - 31.12.2017 în cuantum de 4.760.475,25 RON.

Conform art. 96 pct. 1 C. proc. civ., curtea de apel judecată în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Prin acest text de lege sunt instituite două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor de contencios administrativ: criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criterul valoric.

În speță, suntem în prezența unui litigiu financiar prin care se urmărește transferul/virarea unei sume reprezentând taxa specială pentru promovarea turistică a Municipiului București, în cuantum de 8.345.482,93 RON, din bugetul local al Sectorului 1 în bugetul local al Municipiului București, prin urmare se aplică criteriul valoric.

Față de aceste considerente, reținând că litigiul privește o taxă specială a cărei valoare depășește suma de 3.000.000 RON, tribunalul a apreciat că în speță competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel în primă instanță și nu tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2001.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.09.2020.

Prin sentința civilă nr. 1331 din data 04.12.2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul București prin Primar General, în contradictoriu cu pârâții Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 1 a Municipiului București, Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1 a Municipiului București și Consiliul Local Sector 1 al Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că, în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1).

Reclamantul a formulat un capăt principal de cerere al acțiunii sale circumscris obligării pârâților la emiterea unei hotărâri de consiliu local. Această obligație incumbă autorității solicitate, respectiv Consiliul Local Sector 1, autoritate publică locală. Faptul că pe capătul de cerere accesoriu se solicită virarea unor sume de bani nu determină aplicarea cu prevalență a criteriului valoric.

Potrivit art. 123 C. proc. civ. "(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat. (3) Când instanța este exclusiv competentă pentru una din părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile."

Textul legal instituie o prorogare legală de competență în ce privește cererile aflate într-un raport de interdependență cu cererea principală, respectiv, cererile accesorii, adiționale sau incidentale, rațiunea fiind aceea a judecării cu celeritate și acuratețe juridică, a unei cereri decurgând din pretenția principală și aflată în strânsă legătură cu aceasta. În cauză, solicitarea de virare a contravalorii sumelor corespunzătoare taxelor de promovare turistică se află într-o relație de accesorialitate cu soluționarea cererii principale privind obligarea Consiliului Local Sector 1 să emită o hotărâre prin care să aprobe virarea sumelor încasate la bugetul local al Sectorul 1 și neutilizate în bugetul local al Municipiului București.

Curtea a apreciat că acțiunea în contencios administrativ prin care se solicită obligarea unei autorități publice locale la emiterea unui act administrativ, act ce intră în sfera atribuțiilor sale prin lege, este de competența tribunalului în primă instanță, capătul principal de cerere fiind cel ce determină fixarea competenței materiale.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul București prin Primar General, în contradictoriu cu pârâții Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 1 a Municipiului București, Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1 a Municipiului București și Consiliul Local Sector 1 al Municipiului București, a solicitat obligarea Consiliului Local Sector 1 să emită o hotărâre prin care să aprobe virarea sumelor încasate la bugetul local al subdiviziunii administrative teritoriale Sector 1 și neutilizate reprezentând taxă specială pentru promovarea turistică a Municipiului București în bugetul local al Municipiului București; obligarea pârâtelor Subdiviziunea administrativ-teritorială Sector 1 al Municipiului București prin Primar și a Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1 să vireze sumele încasate și neutilizate reprezentând taxă specială pentru promovarea turistică a Municipiului București în bugetul local al Municipiului București, pentru perioada 01.01.2016- 21.12.2016 suma de 3.585.007,68 RON, iar pentru perioada 01.01.2017-31.12.2017-4.760.475,25 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că, în litigiul de față, reclamantul a formulat un capăt principal de cerere al acțiunii sale circumscris obligării pârâților la emiterea unei hotărâri de consiliu local, precum și un capăt de cerere accesoriu prin care se solicită virarea unor sume de bani.

Așadar, primul capăt al cererii deduse judecății reprezintă o obligație de a face, neevaluabilă în bani, aspect în raport de care, Înalta Curte constată că pentru determinarea competenței materiale în prezenta cauză este aplicabil criteriul rangului autorității publice pârâte.

Cum în cauză pârâții sunt autorități publice locale, în mod corect a reținut Curtea de Apel București că acțiunea în contencios administrativ prin care se solicită obligarea unei autorități publice locale la emiterea unui act administrativ, act ce intră în sfera atribuțiilor sale prin lege, este de competența tribunalului în primă instanță, capătul principal de cerere fiind cel ce determină fixarea competenței materiale.

Prin urmare, Înalta Curte consată că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența materială revine tribunalului, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a pârâților Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 1 a Municipiului București, Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1 a Municipiului București și Consiliul Local Sector 1 al Municipiului București, autorități publice locale.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul București prin Primar General în contradictoriu cu pârâții Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 1 a Municipiului București, Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1 a Municipiului București și Consiliul Local Sector 1 al Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2021.