ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 197/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 197/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată. Prima instanță învestită.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.10.2019, cu nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Sector 2 București și Primarul Sectorului 2 București, anularea Certificatului de Urbanism nr. 1348/71"D" emis la data de 05.09.2019 de Primăria Sector 2 București și obligarea pârâților la emiterea unui nou Certificat de Urbanism pentru "închidere terasă și reconfigurare funcțională apartament" care să poată fi utilizat în scopul declarat.
Prin sentința nr. 720/2020 din data de 02.03.2020, Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B., în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, apreciind că cererea formulată de reclamant se adresează exclusiv instanței de domiciliul sau sediul său.
Prin sentința civilă nr. 959 din 16 octombrie 2020, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Constanța a reținut că la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 07.10.2019, reclamantul figura cu domiciliul în București, str. x, iar dispozițiile art. 10 alin. (3) și alin. (4) din |Legea nr. 554/2004 stabilesc o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Sector 2 București și Primarul Sectorului 2 București, anularea Certificatului de Urbanism nr. 1348/71"D" emis la data de 05.09.2019 de Primăria Sector 2 București și obligarea pârâților la emiterea unui nou Certificat de Urbanism pentru "închidere terasă și reconfigurare funcțională apartament" care să poată fi utilizat în scopul declarat.
Problema care a generat conflictul de competență între cele două instanțe a fost determinată de opiniile diferite, exprimate de Tribunalul București și Tribunalul Vâlcea, cu privire la domiciliul reclamantului față de aspectul că la data de 02.08.2018 a intrat în vigoare Legea nr. 212/2018 pentru modificarea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, care a modificat conținutul art. 10 alin. (3) din actul normativ anterior menționat în sensul că:, (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".
Înalta Curte constată că la dosar Tribunalul Vâlcea, din rezultatul verificărilor efectuate în baza de date DEPABD rezultă că reclamantul A., în perioada 04.09.2019 - 20.08.2020 a avut domiciliul în București, str. x. Or, domiciliul cu care reclamantul figurează în cuprinsul înscrisul de la dosar Tribunalul București, respectiv în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.03.2019, este anterior stabilirii domiciliului în București. În același sens, cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 07.10.2019, dată la care acesta figura potrivit evidențelor anterior menționate ca având domiciliul în București.
Înalta Curte, în acord cu opinia expusă de Tribunalul Vâlcea, constată că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere se determină potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Or, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.
În cauză, reclamantul are reclamantul are domiciliul în București, str. x, competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Primăria Sector 2 București și Primarul Sectorului 2 București, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.