ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1161/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 7 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.03.2017 cu privire la contractul de finanțare nr. x/29.02.2012, cod SMIS 19320, cu titlul "Construcție imobil cu înălțime S+P+9E cu destinația Centru Regional pentru sprijinirea structurilor de afaceri - birouri și servicii, utilități, amenajare incintă și organizare șantier", emisă de MDRAPFE prin Direcția Generală Program Operațional Regional - Serviciul Constatarea de Nereguli și Antifraudă, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei totale de 15.557.579,31 RON, reprezentând contribuție la bugetul de stat, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a aceluiași act administrativ.

Prin sentința civilă nr. 2181 din 9 iunie 2017, Curtea de Apel București a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, dispunând suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/6.03.2017, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul a susținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond și-a întemeiat concluzia existenței cazului bine justificat pe aspecte de nelegalitate ale actului administrativ contestat ce nu pot fi examinate decât în cadrul acțiunii în anulare, ceea ce echivalează cu o prejudecare a fondului. Analiza divizării artificiale a contractului de lucrări de către reclamantă, precum și a temeiului de drept care ar justifica includerea reclamantei în categoria autorităților contractante, nu este posibilă în procedura sumară a cererii de suspendare. Argumentul invocat de instanța de fond, respectiv că "pârâtul nu a răspuns apărărilor invocate de reclamantă", nu poate echivala cu o nemotivare a actului administrativ.

În raport de jurisprudența în materie a instanței supreme, recurentul-pârât a apreciat că nota contestată îndeplinește cerința motivării, întrucât în paginile 16, 17, 18 și 19 din cuprinsul acesteia există ample dovezi ale elementelor de drept în baza cărora a fost emis acest act administrativ.

Prin urmare, susține recurentul-pârât, considerentele instanței de fond nu au caracterul unor indicii aparente, care să răstoarne prezumția de legalitate a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/6.03.2017, ci reprezintă o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurentul-pârât arată că nu este îndeplinită nici această condiție. Susținerea reclamantei referitoare la cuantumul creanței bugetare nu este suficientă pentru a demonstra existența condiției pagubei iminente, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că prima instanță a apreciat corect asupra îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Prin note scrise, depuse ulterior întâmpinării, intimata-reclamantă a invocat excepția lipsei de obiect a recursului (recalificată excepția lipsei de interes în susținerea recursului), cu motivarea că în cadrul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, prin sentința civilă nr. 5432/18.12.2018, a obținut o soluție favorabilă pe fondul cererii de anulare, în același dosar fiind admisă în baza încheierii din 12.12.2017 cererea de suspendare a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin rezoluția din 18 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 6 martie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Referitor la excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

În motivarea excepției, intimata-reclamantă a invocat nulitatea căii de atac pentru nemotivare, susținând faptul că, deși recurentul-pârât și-a încadrat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs dezvoltate nu pot fi încadrate în cazul de casare anterior indicat.

Examinând excepția invocată, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, reținând că, în cauză, criticile de nelegalitate invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs, raportate la hotărârea atacată, se circumscriu motivului de casare invocat în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

II.2. Referitor la excepția lipsei de interes a recurentului-pârât în susținerea recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului declarat de pârâtul MDRAPFE (în prezent MDRAP) în raport de soluția de admitere a cererii în anulare a actului administrativ, dispusă prin sentința civilă nr. 5432 din 18 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Deși măsura suspendării executării actului administrativ, întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, produce efecte limitate din punct de vedere temporal, putând fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea actului administrativ, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1). Prin urmare, soluția de admitere a acțiunii în anulare determină o prelungire ope legis a efectelor suspendării încuviințate de instanță.

Totodată, constată Înalta Curte, în cadrul dosarului nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a obținut și suspendarea efectelor Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/6.03.2017, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, măsură ce produce efecte juridice până la soluționarea definitivă a cauzei.

În cauza de față, în oricare dintre ipoteze, suspendarea operează până la rămânerea definitivă a hotărârii asupra acțiunii în anulare, așa încât, interesul de reformare a soluției pronunțate în primă instanță rămâne actual.

În consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 - 33 din C. proc. civ. cu privire la justificarea interesului procesual de partea care formulează o cerere, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului, ca neîntemeiată.

II.3. Analizând recursul declarat de pârâtul MDRAP, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte îl constată nefondat.

Criticile formulate de recurentul-pârât circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt neîntemeiate, sentința pronunțată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

În cauza dedusă judecății, intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. a sesizat instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.03.2017 cu privire la contractul de finanțare nr. x/23.12.2011, prin care autoritatea pârâtă a stabilit în sarcina acesteia obligația de plată a sumei totale de 15.557.579,31 RON, reprezentând contribuție la bugetul de stat, până la soluționarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ.

Verificând legalitatea hotărârii atacate din această perspectivă, Înalta Curte constată că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".

Dispozițiile mai sus citate prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1), întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.

Îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube a cărei reparare s-ar realiza greu sau ar fi imposibil de îndreptat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

În cauză, contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiției cazului bine justificat, prima instanță reținând în mod corect că argumentele reclamantei legate de lipsa de motivare a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.03.2017, emisă de autoritatea pârâtă, reprezintă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului contestat. În acest sens va fi avută în vedere jurisprudența europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, B. Și Comisia ce, prin care s-a reținut că cerința cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existența "cel puțin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate".

În plus, în raport de momentul temporal la care se soluționează prezenta cale de atac, reține Înalta Curte că prezumția de legalitate a notei de constatare nr. x/06.03.2017 este înlăturată (chiar dacă numai provizoriu, la acest moment, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în cererea de anulare), dat fiind faptul că, în cadrul acțiunii în anulare, înregistrate pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2017, prin sentința civilă nr. 5432/18.12.2018 s-a dispus anularea acestei note, precum și a Deciziei nr. 50/20.04.2017 de soluționare a contestației administrative îndreptate împotriva titlului de creanță emis pentru intimata-reclamantă A. S.R.L.

Operează, așadar, o primă confirmare a indiciilor de nelegalitate ce au condus la luarea, de către prima instanță, a măsurii de temporizare a efectelor produse de actul administrativ ce a fost ulterior anulat, măsură care își prelungește valabilitatea până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, nemaifiind oportun, în aceste condiții, să se reia analiza aspectelor ce țin de îndeplinirea condiției existenței unui caz bine justificat.

În concluzie, instanța de recurs apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat, pentru a opera suspendarea executării actului administrativ, criticile recurentului-pârât fiind nefondate.

În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută de lege, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte reține că, în speță, este întrunită și condiția pagubei iminente, așa cum este definită de prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, având în vedere faptul că punerea în executare a notei de constatare, aparent nelegală, ar putea avea ca efect perturbarea gravă a activității acesteia, fără posibilitatea de reparare ulterioară a prejudiciului astfel creat.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția iminenței pagubei, astfel încât hotărârea primei instanțe este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de admitere a cererii de suspendare este întemeiată.

II.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocata de intimata-reclamantă A. S.R.L., precum și recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului și excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 2181 din 9 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2019.