ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2991/2019

Ședința publică din data de 4 iunie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.08.2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Bragadiru a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca prin sentința ce o va pronunța să constate conformitatea si eligibilitatea cheltuielilor efectuate de subscrisul în executarea contractului de lucrări nr. x/20.09.2014 având ca obiect execuția lucrărilor pentru obiectivul "Proiect integrat de dezvoltare urbană Orașul Bragadiru, să anuleze nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP, Direcția de constatare și stabilire nereguli, Serviciul de constatare și stabilire nereguli POR și, pe cale de consecință, să anuleaze măsura de aplicare a unei corecții financiare de 25%;

S-a solicitat să se anuleze Decizia nr. 225 din 26.07.2016 emisă de pârâtul MDRAP privind soluționarea contestației formulată de subscrisul UAT Bragadiru împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP, Direcția de constatate si stabilire nereguli, Serviciul de constatare și stabilire nereguli POR depusă sub numărul x din 27.05.2016 la Agenția pentru Dezvoltare Regională Bucuresti-llfov, obligarea pârâtului să efectueze rambursarea procentului de 25% aplicat cu titlu de corecție financiară din valoarea contractului de finanțare pentru proiectul cod SMIS 19643;

Totodată, s-a solicitat să se dispună suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP Direcția de constatare si stabilire nereguli, Serviciul de constatare și stabilire nereguli POR până la rămânerea definitivă a hotărârii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

Prin sentința civilă nr. 3333 din 1 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Bragadiru în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

S-a dispus anularea Deciziei nr 225/26.07.2016 emisă de MDRAP privind soluționarea contestației administrative formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilirea a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP.

S-a dispus obligarea pârâtei să procedeze la soluționarea pe fond a contestației administrative formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilirea a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP.

Totodată, s-a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP până la soluționarea definitivă a prezentei cauzei. Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.

S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 2000 RON cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat redus, cu aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a formulat recursuri pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin recursul declarat împotriva soluției prin care s-a dispus suspendarea executării actului administrativ, circumscris cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., s-a apreciat că instanța de fond a pronunțat o sentință cu încălcarea sau aplicarea greșită a nomelor de drept material, considerentele cuprinzând motive contradictorii.

În ceea ce privește condiția "cazului bine justificat" instituită de dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reținut de prima instanță în raport de autoritatea de lucru judecat relativă a sentinței civile nr. 544/22.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015, a susținut recurentul că obiectul dosarului nr. x/2015, aflat în recurs pe rolul ICCJ, îl constituie anularea Notei de neconformitate nr. x/29.08.2015, act administrativ distinct

S-a arătat că nu pot fi reținute nici considerentele instanței de fond cu privire la aplicarea retroactivă a prevederilor art. 72 alin. (2) din Directiva UE nr. 24 din 26.02.2014 în speța dedusă judecății, întrucât abaterile sancționate au fost constatate ca urmare a încheierii Actului adițional nr. x/31.10.2014.

Referitor la condiția pagubei iminente, s-a arătat că nu este îndeplinită în speță, raportat la motivarea primei instanțe întrucât acest pericol este aproape întotdeauna îndeplinit, având în vedere că indisponibilizarea unor sume de bani are ca efect întotdeauna împiedicarea desfășurării în condiții optime a activității.

Totodată au fost invocate și prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 prin raportare la împrejurarea că a solicitat instanței disjungerea acestui capăt de cerere, întrucât reclamanta a mai formulat o cerere de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 ce face obiectul dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Curții de Apel București.

Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., asupra fondului cauzei s-a arătat că nota de constatare a neregulilor a fost transmisă reclamantei, fiind înregistrată la sediul acesteia la data de 13.05.2016.

Reclamanta a formulat contestație înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/27.06.2016, contestația fiind tardivă raportat la dispozițiile art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011.

S-a arătat că, în mod greșit instanța a considerat contestația administrativă ca fiind o petiție care se supune incidenței O.U.G. nr. 27/2002, nesocotind astfel dispozițiile art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la depunerea contestației la Sediul Agenției pentru Dezvoltare Regională București - Ilfov, se susține că actul contestat prevede expres organul la care se depune contestația.

Intimata - reclamantă a formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind hotărârea pronunțată ca fiind legală, atât în ceea ce privește soluția dată asupra cererii de suspendare, cât și pe fondul cauzei.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 4 iunie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 225 din 26.07.2016 pârâtul MDRAP a respins ca tardiv formulată contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP Direcția de constatare si stabilire nereguli, Serviciul de constatare și stabilire nereguli POR prin care s-a stabilit și s-a aplicat reclamantei o corecție financiară de 25% din valoarea contractului de lucrări nr. x/20.09.2012.

S-a reținut că reclamanta nu a respectat prevederile art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora potrivit cărora contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță.

Reclamanta a depus la data de 27.05.2016 la Agenția pentru Dezvoltare Regională București Ilfov contestația formulată împotriva Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP Direcția de constatare si stabilire nereguli, Serviciul de constatare și stabilire nereguli POR.

Prin motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a invocat aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 6

1

din O.G. nr. 27 din 30 ianuarie 2002, raportat la prevederile art. 47 alin 1 din O.U.G. nr. 66/2011

Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) și (5) din O.U.G. nr. 66/2011: Contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, (. . . . . . . . . .)

(5) Contestația administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanță care este contestat și nu este supusă taxelor de timbru.

Raportat la cele reținute de organul de soluționare a contestației, respectiv că textul de lege și nota de constatare impun depunerea contestației, sub sancțiunea decăderii, în termenul de 30 de zile la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației publice, instanța de control judiciar constată că sancțiunea este prevăzută expres pentru încălcarea termenului și nu pentru situația unei contestații greșit îndreptate.

Constată Înalta Curte că raportul juridic este guvernat de principiul proporționalității, ce presupune ca măsurile dispuse de autorități să nu depășească ceea ce este necesar și rezonabil în vederea atingerii corespunzătoare scopului urmărit, de a preveni afectarea bugetului uniunii europene. Cerința asigurării unui echilibru rezonabil între măsura individuală aplicată și interesul public ocrotit impune ca, abordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat și disproporționat drepturile, libertățile și interesele legitime ale destinatarului actului administrativ, prin acordarea unei ponderi excesive aspectelor de ordin formal.

Astfel, în lipsa unei mențiuni exprese privind operarea sancțiunii nulității, apreciază Inalta Curte că în ipoteza depunerii contestației la Agenția pentru Dezvoltare Regională București Ilfov, deși adresată MDRAP, sunt incidente dispozițiile art. 6

1

din O.G. nr. 27/2002, potrivit cărora petițiile greșit îndreptate vor fi trimise autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate.

Or, contestația formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 a fost înregistrată la Agenția pentru Dezvoltare Regională București sub numărul x/27.05.2016.

Prin adresa nr. x/5.07.2016 Agenția pentru Dezvoltare Regională București Ilfov a înaintat către M.D.R.A.P contestația formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP Direcția de constatare si stabilire nereguli, Serviciul de constatare și stabilire nereguli POR, fiind înregistrată la această instituție publică sub numărul x/5.07.2016.

In raport de toate aceste aspecte, apreciază Inalta Curte că, în mod corect, prima instanța a constatat că Decizia nr 225/26.07.2016 emisă de MDRAP privind soluționarea contestației administrative formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilirea a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP a fost emisă cu exces de putere, în accepțiunea prevederilor art. 2 alin 1 lit. c), i) și n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, și denotă o abordare formalistă lipsită de eficiență juridică a autorității publice în ce privește soluționarea contestației administrative a reclamantei care a fost depusă la un organ necompetent în interiorul termenului prevăzut de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Referitor la recursul formulat împotriva soluției privind suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.04.2016 întocmită de MDRAP, Înalta Curte constatată netemeinicia acestuia.

Astfel dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 acordă instanței de contencios administrativ posibilitatea de a suspenda executarea unui act administrativ unilateral, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Având în vedere forța executorie a actului administrativ, suspendarea este o măsură de excepție, cu caracter vremelnic, instituită pentru protecția provizorie a drepturilor și intereselor legitime ale destinatarului actului sau ale terților lezați, măsură care se justifică dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care acesta ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.

In raport de soluția pronunțată asupra fondului cauzei, constatându-se că, prin exces de putere, organul se soluționare a contestației a respins ca tardivă calea de atac, producând astfel o întârziere în soluționarea acțiunii reclamantei, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Totodată, pronunțarea unei soluții definitive asupra fondului cauzei la mai bine de 5 ani de la emiterea notei de constatare, este de natură să conducă la perturbarea activității reclamantei, fiind lipsită de o sumă semnificativă, destinată bunei funcționări a serviciilor publice locale.

In ceea ce privește invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se reține că formularea în cuprinsul întâmpinării depuse la fond, a unei cereri de disjungere a capătului de cerere nu poate fi încadrat în cazul de casare indicat. De asemenea, reține instanța că Legea nr. 554/2004 nu interzice formularea succesivă a unor cereri de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 14 și, respectiv, art. 15 ale legii, cum este cazul în speță.

In raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviința, însă cu aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., în raport de obiectul prezentului recurs care nu privește fondul cauzei ci soluția pronunțată asupra excepției tardivității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 3333 din 1 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurentul la plata sumei de 3000 de RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei - reclamante cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2019.